(foto)

   M-a cuprins o silă de toată lumea şi-un dor de tine. Mă alint moale şi lejer, mijesc ochii şi te aştept. Hai, mă!  

   Când totul se rostogoleşte puţin prea repede, chiar dacă s-ar roti în loc, uit cine pe cine aşteaptă dar niciodată  unde. Cine pe cine iubeşte e doar un moft. Eu când aştept te-aştept pe tine. Pentru că tu mă iubeşti. Şi tu doar pe mine m-aştepţi pentru că te iubesc. Şi ne iubim că ne-aşteptăm şi ne-aşteptăm că ne iubim. Şi iar ne-amestecă timpul ăsta de-a valma de uităm când şi pentru cât timp.  

   O bucată din mine se plimbă pe alte străzi şi respiră alt aer. Şi trebuie să mă accepţi aşa o perioadă. Neintreaga. Ce a plecat din mine cere de zece ori mai mult pentru a mă întregi. O fizică bizară ce nu o înţeleg.  

   Noiembrie e blândă şi îmi acceptă încă tenişii. Decembrie o să fie rea şi murdară. Ianuarie grea şi-n februarie cea mai frumoasă zăpadă o să ne spele. 

    Mă uit la Fringe. 

   Ştii că nu ne rămâne decât să ne întoarcem în dormitorul maro, să dăm caloriferul la maxim, să răscolim cearşafurile negre şi să facem III III II pe perete.