Undeva pe drum…


În noaptea asta o să îmi pun câte o dorinţă pentru fiecare stea căzătoare pe care o văd.
Probabil o să-mi doresc ceea ce mi-ai refuzat cu o geană care se încăpăţâna să rămână nici pe obrazul stâng nici pe obrazul drept. Să nu mai fii rău cu mine.
Să-ţi povestesc acum că o să îţi pară rău şi o să vrei să te transformi în cel ce-ai fost? Să te previn că rana mea rămâne şi după o ceartă şi o despărţire nimic nu mai e la fel? Să-ţi dau exemple (adori exemplele) de momentele în care mă desconsideri sau ai uitat să mă respecţi? Nu. Nu-ţi povestesc şi nu îţi spun nimic. Ai timp şi singur să afli. Ai timp şi singur să realizezi. O să tac şi o să plâng în mine. O să-mi aduc aminte cum era când nu-mi refuzai nici un zâmbet, cum era când te încruntai dacă cineva vorbea urât în prezenţa mea.
Poate ai nevoie de timp singur. Nu singur. Doar departe de mine. Departe de conflictele pe care le exagerezi. Discuţii care uită să aducă argumente şi se pierd în voci prea dure. Priviri ce au uitat să iubească şi doar se susţin nervos.
Diferenţă de durere e doar obişnuinţă. La mine.
Dacă ceea ce ai să-mi dai e atitudinea ta de azi, lasă-mă. Lasă-mă pe mine cu stelele căzătoare din noaptea asta. Sper doar să nu sughiţi pentru fiecare bolovan incandescent. Eu doar o să oftez.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

twelve − 5 =