Viata mea fara tine.

“…e seară şi tot spaţiul e luminat de câteva spoturi… geamuri mari reduc orice speranţă de intimitate … cupola o creează doar muzica… “be like that” …îmi face bine tare muzica asta…” Mi-am luat migrena şi-am plecat abătută spre casă… am stins spoturile, am încuiat…şi am plecat cu umerii lăsaţi şi impresia de înfrângere…nu ştiu de ce… şi poate mi-a fost dată impresia intenstionat…şi poate mi-am insuflat-o eu pentru că se asorta cu migrena mea… am adormit uşor şi devreme gândindu-mă la tine şi la faptul că nu te-am mai văzut de atât de mult timp… am senzaţia că mă avânt în a salva vieţile prietenilor, în a căuta fericirea pe feţele lor, a trăi din poveştile lor împlinite sau nu încât am uitat că asta trebuie să caut pentru mine şi să caut sentimentul asta în mine…dacă ţi-aş vedea ochii din nou mi-aş aminti poate să redevin egoistă… Lumina lui şapte jumătate e întotdeauna frumoasă şi energizantă…e racoroasă şi calmă… e liberă…şi miroase a dimineaţă…se duce cu prima rază de soare…atunci se schimbă şi senzaţia… devine una de lene şi lâncezeală… de vegetare în aşternuturi cu umbre şi aburi… Va doresc o dimineaţă ca a mea… o dimineaţă devreme, calmă cu gândul că o cană de cafea cu numele vostru pe ea va aşteaptă pe un pervaz, aburind încet un capac transparent… va doresc întrebări la fel de multe ca ale mele pentru că fac bine… şi totuşi luaţi tot doar senzaţia golului lăsaţi-o acolo… n-aveţi ce face cu ea… şi vă doresc ferestre deschise, mari şi răcoroase, un măr umbros şi fosnaind, un pisic alintat şi torcând fericit că aţi ajuns la serviciu, un gând rapid şi liniştitor la oameni dragi… o muzică bună în surdină… intodeauna un aspirator cu bară lungă şi perie mare mă face să fredonez Queen (şi bănuiesc că nu sunt singura) şi să mă gândesc la tine… şi la faptul că lipseşti din ce în ce mai acut…din întunericul dormitorului, de pe bancă din parc, din arena stadionului întins cum îţi plăcea pe iarbă la concerte, din agenda telefonului, din vocile numerelor necunoscute…din planurile mele de weekend sau vacanţă… din munte şi din mare…
Ochii prietenilor dragi mă fac să conştientizez viaţa mea fără tine.

This entry was posted in Coffee.

5 comments on “Viata mea fara tine.

  1. Dina says:

    Dar dar… postul tău e atât de trist în frumuseţea lui, sau atât de frumos în tristeţea lui..

  2. Oana Anca says:

    Tristetea si nostalgia au condei de aur. E trist, dar e atat de frumos, asa cum spune si Dina. E frumos ca-nlantuire de vorbe, ganduri, sentimente, privite cu ochi de spectator. E dureros, sfasietor si scormonitor atunci cand esti pe scena.
    Dar scrisul elibereaza. Ce putin pe mine…

  3. Liz says:

    Multumesc, Dina… Da, Oana, scrisul elibereaza… face bine… citibile sau necitibile sentimentele scrise parca isi gasesc rezolvare sau pierd din greutate… e bine… si mai fac bine tare si complimentele voastre ca de obicei…

  4. Dina says:

    http://smirghelulmelancoliei.wordpress.com/2008/08/28/catre-inchisoare/
    Uite o poezie pentru tine. Adică am scris-o întâi, şi apoi m-am gândit că ţi-ar plăcea şi are mai multe lucruri care ni-s dragi amândurora. Sau cel puţin aşa cred. Dacă nu-ţi place poţi s-o arunci.

  5. Liz says:

    Sa o arunc…ha!…te-ai alintat…multumesc!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

three + 14 =