I feel like my soul went through a pencil sharpener.
Cuvintele mi s-au terminat. Căile de ieşire s-au închis, soluţiile s-au evaporat şi aşteptarea doare. N-aş fi în viaţă fără tine. N-aş fi rezistat fără încrederea ta în mine şi noi. Eu şi noi care ţi-am tulburat universul, ţi-am întors lumea pe dos şi ţi-am scormonit gândurile. Noi care ţi-am călcat în picioare pilota şi ţi-am şifonat lenjeria cu frunze de toamnă, care ţi-am speriat dalmaţienii şi ţi-am mâncat mâncarea. Şi-apoi te-am întrebat prea multe şi-am cerut şi aşteptat prea multe.
Am ajuns în punctul în care nu ştiu ce aştept. N-am ştiut să te iubesc de la distanţă. N-am ştiut să vă iubesc de la distanţă. N-am ştiut să tac. Şi să primesc.
Now I’m in an apocaliptic mood.
{A dragon apocalypse is far more interesting than the zombie apocalypse}
But a suicidal apocalypse rules them all…
Still searching a way or a light… but if i'll find myself in a middle of a suicidal apocalypse i will not fight it… i will embrace it… it's not like killing dragons or zombies…
Dar totusi maine soarele rasare din nou si vei avea alte cuvinte si alte cai ti se vor deschide.OFF TOPIC:Sper sa nu te deranjez cu intrebarea asta dar ai vrea sa facem un schimb de linkuri?
Incearca sa nu disperi…stiu ca e foarte greu sa faci asta dar…in fiecare zi se poate petrece o minune…
Nu ar fi pacat sa o ratezi?
Ieri cineva mi-a explicat calm si frumos ca nu exista minuni si miracole si e si genul de persoana pe care tinzi s-o crezi intotdeauna. Exista doar accidente.
Nici eu nu cred in minuni dar am vrut sa fiu "uman"…eu cred doar in creierul meu. Daca ti-as fi sugerat sa ai incredere in tine si in creierul tau ai fi spus ca sunt diliu…