Researchers found that the brains of optimistic people actually light up differently on a scan than those who tend to be more pessimistic when they think about future events.

(link)

Sunt o persoană optimistă de felul meu. Şi cred că din optimismul ăsta îmi iesa majoritatea lucrurilor cum mi le-am propus sau cum mi le doresc. La un moment dat, din lipsă de ocupaţie slash invidie, persoanele din anturaj, vecinătate sau care intră sporadic în contact cu mine îşi pun în gând să mă bombardeze cu pesimism, cu cobeli, ameninţări şi cataclisme, preziceri sumbre de catastrofe inimaginabile şi avertismente cu degetul ridicat în aer şi sprînceană arcuită apostrofând parcă nesăbuinţa de a fi optimist! Şi dacă nu le iesa cu ameninţări şi preziceri de lucruri sumbre încearcă apoi să-mpartaseasca stări negative. Astfel, ieri, complotul a funcţionat minunat, spre sfârşitul zilei eu uitând cine sunt, ce pot, ce vreau şi ce simt şi predându-mă stării urâte de nesiguranţă. După ce planuri de excursie europeană au eşuat lamentabil, aflu că vine garda financiară în control, apoi ăia de controlează licenţele la softuri, scenariu dus până la limită, îmi vor confisca şi laptopul că e pe firmă, banca îmi ia casa şi maşina, magazinul intră în faliment şi dieta e dată peste cap de paharul de coca cola. În prostia mea mă vedeam deja înfrântă şi am apelat la arsenalul secret: prietenii de suflet… care pe rând m-au luat în şuturi pe diverse teme pe care-n veci nu aş putea purta vreo vină… în schimb aseară o aveam! Se pregătea de lună plină! Cred că şi vina asta o port!
Fenomene paranormale m-au înconjurat pe mine dintotdeauna şi iată că aseară era cazul de unul salvator. Râsul tău special şi felul cum lungeşti vocala numelui meu s-a auzit surround şi la volum maxim în tot sistemul/camera/apartamentul/sufletul meu. Şi mi-a fost deajuns. Din alea 10 secunde mi-am luat tot ce aveam nevoie. Nu vreau să-mi imaginez scenariul fosolard în care chiar şi tu… dar din ecou în ecou a funcţionat şi îţi mulţumesc… Mi-am amintit apoi cine sunt şi ce pot, ce vreau şi ce simt. Mi-am amintit că excursia europeană ţine doar de câteva canistre cu flori de măceşe, că am pile la garda financiară (trăim în România şi asta e soluţia maximă), că pe laptop nu am softuri fără licenţă deci e ok, că rata la apartament mi-a scăzut muuult (mi-au micşorat dobanda şi i-am iertat că de Crăciun mi-au trimis felicitare cu ouă roşii şi Hristos a înviat!), că dacă dau maşina înapoi mă îmbogăţesc, că paharul era de pepsi nu de coca cola!
Ce voi nu ştiţi încă e cum arată răutatea şi egoismul meu protector din puterea zâmbetului lui, nepăsarea/indiferenţa în faţa oamenilor slabi ca să evit să spun atinşi de prostie şi grosimea zidului pe care aţi început să îl clădiţi între mine şi voi! Îmi pare rău că nu mă sacrific pentru zâmbetul cuiva ci îl/o sacrific pentru zâmbetul meu. Deşi pare intenţionat nu e ci doar vroiam să exclud alternative. Şi-ar fi absurd să mi se ceară/impună altceva.
Am pretenţia de la oameni cu pretenţii. Să accepte şi susţină/că mă înţeleg!