Patru pahare de vin rose, două party-uri unde se depășise limita de persoane și nu am fost primiți, un bar de narghilea în care mirosea genial și ultima comandă. Cold air, excitement, drunk phone calls and lots of dark selfies.
Unghii prea roșii, păr prea negru și doar o așteptare.

Duminică nu se trag draperiile și se pășește în vârful picioarelor prin casă, se ignoră mieunat disperat de la prima mișcare, se evită obstacole moi, se deschide robinetul de apa rece doar puțin și se înjură presiunea zgomotoasă a apei, se pune ibric de cafea la fiert, se taie un kiwi în feliuțe subțiri și se ronțăie alune nesărate.

“I took my morning walk, I took my evening walk, I ate something, I thought about something, I wrote, I napped and dreamt something too, and with all that something, I still have nothing because so much of sum’thing has always been and always will be you.

I miss you.”
― Mark Z. Danielewski, House of Leaves

Încep să-mi simt primăvara.

Liz