(foto)
Îmi pregătesc vacanţa cu doar imaginea ta în cap. Respir aer prea mentolat şi-n loc de cafea caldă, dimineaţă am băut teraflu. N-am voce şi nici nu-mi trebuie.
De ce să-ncerci să devii cineva pe care crezi că el l-ar vrea?! Dacă tot te transformi, de ce nu-ncerci să devii cineva pe care oricine l-ar dori… nu doar el… Eu aşa aş face…
De ce să îi arăţi că suferi încă? Mai bine îi aminteşti că l-ai iubit mult… şi-ai trecut mai departe…
De ce păstrăm în noi reproşuri să le-aruncăm cu prima ocazie, să bufnească la prima revedere când putem aduna amintiri frumoase şi-un mulţumesc că ai existat. Calm, mândru şi nedureros.
Ce e cu încrâncenarea asta bizară?
Hai să iubim curat, senin şi câteodată nebun şi bolnav. Să iubim, să muşcăm, sărutăm, zgâriem, ţipam, alintăm, îmbrăţişăm şi strângem. Să nu reproşăm, arătăm cu degetul, certăm, acuzăm, părăsim, jucăm şi rănim. Zic şi eu, aşa.
Vezi tu, Liz, te abtii, te abtii, pana rabufnesti, si iar ii arati ca suferi:)
Ne abtinem, suferim, rabufnim, plangem, uram, inselam, suntem inselati … cand iubim?
De ce păstrăm în noi reproşuri să le-aruncăm cu prima ocazie?…pentru ca ne iubim pe noi prea mult cateodata
:)….
Da.. suntem egoisti…
Dragostea e atat de frumoasa… de ce insistam sa o stricam cu limite si ingradiri, cu gelozii si certuri… whatever… eu iubesc frumos de fiecare data… si nu-s geloasa si nu-s rea daca ma tii la un nivel constat de fericire fara limite sau ingradiri… :) si nu-s nici posesiva-n afirmatii si exteriorizari ci doar in mine si in tine/el/ea…(cred) unde-mi semnez eu numele adanc… :)
din nefericire nu putem iubi toti asa ca tine….viata ar fi mult mai frumoasa si mai simpla daca am fi mai detasati….adevarat…dar cine poate?