(tumblr)
Nefericirea urateste. Am revenit. Mai mică, mai nefericită. Oftez mai lung, mai des. A frig şi vânt. Târg de brăţări în octombrie. Articole de blogwars aici. Eu mă ascund. Aştept GNR. Altceva nimic. Vreau să nu mă întrebe nimeni nimic. Oricum nimeni nu va şti ce să mă întrebe. O să mă vindec c-un zâmbet mândru când o să-mi văd minunata geantă de la Peticel. Tu esti. Tu nu mai esti.
mici mofturi… ca-n viata
PS : nefericirea nu e absenta fericirii, ci imagineaei deformata in oglinda
Nefericirea mea porneste de la lipsa lucrurilor sau oamenilor care ma fac fericita, la un moment dat… si-i relativa, evident…
Si ai dreptate oarecum in filosofia ta de dimineata… nu stiu… nu mai stiu… mai oftez putin ca tot iti "plac" tie caprioarele ranite, Kaos…
Lizucu : nefericirea fiind a ta, ti se datoreaza,,, ceilalti sunt doar un adjuvant (sau inhibant), atat… doar tu esti vinovata de ceea ce ti se intampla…
nu imi plac caprioarele ranite, ci sanatoase… ca sa am ce rani eu :)
Kaos, ai dreptate si stiu ca tine de mine… nu disper oricum… mi-au iesit toate cate mi-am propus, am avut oamenii pe care mi i-am dorit langa mine… dar ne sta bine sa oftam cateodata si sa ne dam ranite de altii chiar daca suntem de fapt din vina noastra… (am stat 5 minute sa ma gandesc cum sa te alint, nu mi-a iesit nimic din Kaos)
nu stiu daca maerit vreun alint, dar macar faptul ca te-ai gandit la asta ma incalzeste… saru' mana
Kaos, te-alinti! :)
nu
(daca era intrebare raspundeam da :) )