 |
| (tumblr) |
Azi termosul meu a fost albastru în loc de gri, hârtiile pline de apă în loc de semnături, biroul ud şi rece în loc de cald şi uscat şi cheful de muncă sub limita acceptată. Dar muzica s-a auzit la fel de tare, vocea ta la fel de frumos şi gândurile negre au stat la fel de ascunse. Îmi ţin singură discursuri motivaţionale în şoaptă, îmi fac planuri frumoase şi noaptea visez mai colorat.
Viaţa mea e pe cale să înceapă, agitaţia să se calmeze, nisipul să se depună uşor, la loc, în dune calme, vârtejurile să se oprească încet încet şi primul pas să se audă ca un toc metalic pe o treaptă de marmură. Fiorul de început va fi cel mai frumos simţit.
Până atunci respir cu nările lipite de gulerul tău, îmi odihnesc talia în braţele tale încrucişate strâns şi-mi iau fiecare răspuns din clipirile tale somnoroase.
Dupamiaza asta mă atrage o cafenea familiară.
O cafea în cele mai multe culori, vă rog!
hai sa reinviem amandoua odata, odata cu primavara. iubirea poate sa ne trezeasca la viata. si noi putem sa iubim. doar stii asta.. :)
Ah, Bianca, ca bine zici… hai… Imi place decorul in care esti acum si-mi place tonul putin mai serios si matur pe care l-ai capatat din toamna… Hai sa asteptam primavara zambind optimiste si binenteles iubind… :)
Liz, sper să îţi revii curând. Să zâmbești din tot sufletul şi să ai inima plină de iubire și fericire.