Si doar pentru ca te caut…

Te regasesc pe Primaverii, noaptea, cu felinare oarbe aprinse, te regasesc pe masa intr-o solnita noua si sigilata, pe un abtipild vechi si udat de condensul din balcon, si care indeamna la o viata mai sanatoasa, pe o vaza portocalie si simpla, pe o ulcica veche, sparta si reconstruita, pe alb si negru, te regasesc pe Domneasca primavara tarzie si stegulete, te regasesc in vinul fiert cu felii de mandarina, te regasesc intr-o pravalie arhiplina din Busteni, te regasesc in Feeling Good si Sweet child of mine, te regasesc pe spatele unei etichete de raft pentru o bere ieftina si proasta, intr-o sticluta goala de ulei parfumat, intr-o pata de ceara pe un raft si intr-un Paste cu furtuna si-un dig, te regasesc intr-o piesa de teatru si intotdeauna in Arc, te regasesc intr-un tricou negru, decolorat si rupt pe care-l port cu drag si intr-o seara la televizor cand ascultam unde calatoresc romanii. Te regasesc in fata unui anticariat din Bucuresti, pe un plic de CD ce circula stingher prin Regie, in curtea unei intreprinderi aproape de Brates, in ochii unei vechi prietene si in orice te iubesc rostit sau auzit… te regasesc… pe foaia cu scorul pentru whist… pe plaja din Vama Veche la apus… de ziua mea… in cutiuta cu nisip si scoici, intr-un printscreen cu un record la minesweeper…, intr-un manunchi de pixuri ieftine legate cu fundita, noaptea intr-o gara rece si goala asteptandu-te…, intr-un film cu John Cusack si un concert la Patinoar. Te regasesc pe uniforma unui politist, in ochii unui fotograf si pe o husa alba de scaun de masina…
Te regasesc intr-un regret…

Diiing!!! It’s time!

Un moment cand simti ca nu mai ai nici un rost in viata, si mai rau de-atat simti ca nici nu ai realizat nimic pana acum. Te-ai zbatut si ti-ai facut planuri celebre si cam irealizabile pentru care ti-ai vandut fiecare moment si chiar sufletul. A venit momentul cand in sfarsit ai realizat ca ai luptat in van, ca nimeni nu te-a crezut, ca zambetul era fals si te iubesc-ul mincinos. A venit acel moment cand te-ai uitat langa tine si nu ai vazut pe nimeni … care sa te ajute, care sa lupte, care sa te creada si mai ales pe care sa il crezi. Acum ti-ai realizat situatia, locul si decaderea. Si momentul care urmeaza e la fel de dureros… pentru ca acum stii ca trebuie sa te opresti… din visat, din sperat, din iubit. Trebuie sa-ti tragi sufletul si sa te gandesti in ce directie sa apuci si mai ales… trebuie sa te gandesti cum le spui tuturor.
La mine a venit acel moment.

…i heard that my imaginary friend died…

Nici macar nu stiu cine mi-a spus… probabil eu…
 eram singura care il cunosteam, da! sigur eu. Ii spuneam multe, de fapt…cam tot. Mai multe rele decat bune, si nu se supara desi stia ca atunci cand eram fericita uitam de el. Se intorcea cu prima lacrima formata in coltul ochiului drept. Ochiul meu drept a lacrimat intotdeauna primul…
Invat acum ce inseamna blog…  pentru ca nu mai e nimeni care sa asculte gandurile 
mele 
nascute din ideile tuturor… poate le citeste cineva.