Încet, cu scârţâit de uşă neagră
Tu te strecori cu dragoste cu tot
Şi mă-nfiori cu iz de mură coaptă
De muzică-n surdină, de fum şi moft

Îmi tragi uşor un capăt de cămaşa
Un umăr dezgolit, un geamăt surd
Şi parcă te-nfiori cu mine-odată
Aud o rugăminte lentă în colţul ochiului meu ud…

Mâna ta pe toată a mea cuprinde
Şi-a ta privire m-a învăluit
Lumina după-amiezii aşa ne prinde
Lipiţi, iubiţi şi respirând amurg…

Poate prea multe-am suportat. Poate e timpul sa spun stop! deajuns! Poate ca am devenit rea ireversibil si permanent. Poate urasc noul eu dar nu am ce-i face. Si sigur nu-mi fac bine rabufnirile nici mie. Nici egoismul exagerat. Si da! ideeile mele sunt mult mai bune. Fiind blanda si buna nu m-a ajutat nicicand! Si totusi ma doresc din nou blanda si buna! Si ignoranta ma doresc cateodata. Prea repede le vad si le descopar. Cei cativa m-au iubit mult. Sunt convinsa. Poate unii inca ma iubesc. Si au de ce pentru ca merit! Si tot acei cativa m-au inselat/tradat/ranit… fara excetie toti! Pe mine cea de-acum nu ma poate rani nimic, nu vezi? Sunt rece, rea si egoista… iubesc putin, lejer atat cat trebuie si nu cat meriti, meritai sau nu ai meritat nicicand. Zambetul meu e pentru cel ce il va merita. Pasiunea mea il asteapta pe cel care mi-o va da la schimb pe a sa. Si ochii mei il vor recunoaste din prima nestingheriti de rautatea ce ma apara de tine. Si focul si-a primit azi preameritata caldare de apa. L-am privit cum se stinge definitiv. Dupa un timp nici n-a mai fumegat. L-am simtit cum s-a stins. Si nu uita ca se-aprinsese fortat de gaz si multe aschii. De la sine nu se mai aprinde de mult… un an… poate doi… De ce nu ma asculti oare, de ce nu imi asculti rautatea. Dintre noi e cea mai lucida. Peste ani sper sa-mi respecti zambetul fericit si sufletul pereche. Pentru ca acum nu le am. Dar le voi avea!

In dupa-amiaza asta calda eu citeam incet
Cu zambet vinovat si inceput de scancet.
Imi cer iertare, increderea e rara
Tu taci, privesti, ma tragi de mana afara.
Ma ierti usor, fara sa simt
Dar ranile si ele se resimt
Ma inviti calm la vis si stare
Si mie mi-e rusine de cateva cuvinte-acuzatoare.

Incerc sa-nvat magia zilele-astea
Sa schimb mirosul unei frezii albe-n mov
Si imi imaginez atatea:
E luna plina, e muzica-n surdina
Sunt valuri calde si miros de mare
Sunt adieri de coada pufoasa de felina
Si mult mov si stare de visare
Si zambete si ganduri lenese
Eu band cafea, tu rontaind cirese…

Stare de resemnare cu luciri de verighete subtiri… stare de resemnare cu ridicari usoare din umeri… razi calm acum la bancurile despre casnicii… inainte nu le intelegeai, acum le intelegi si nu-ti mai vine sa razi… stare de resemnare cu definitii noi in ochi… Si totusi stiu ca voi dezerta… intotdeauna am dezertat de la conventional, normal… de la “asa se cade”…
Imi place Adrian Paunescu. Copy/paste pentru mine.

Cântec femeiesc

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…

Astazi cineva a speriat primavara… care si-a luat soarele si s-a ascuns de frica…
Cred ca ma duc in parc si fotografiez magnoliile inflorite ca sa ma conving ca este totusi primavara. Totusi ziua asta imi cam ia din energie… norii astia sunt vinovati… culoarea gri a aerului de afara si mirosul de ploaie. E zi perfecta pentru dragoste, filme bune, muzica si carti citite cu o cana mare de cafea cu lapte in mana. Si ca sa imi faca in ciuda cana mea rautacioasa de cafea are un mos craciun cu barba lunga desenat pe ea. Imi trec in plan sa-mi cumpar o cana cu un soare mare si o gura de primavara. Si lalele. Astazi voi cumpara lalele. Oare lacramioarele au inflorit? Ha! Fac eu primavara azi. “Daca vreau, pot!!” Am auzit asta toata copilaria mea.

Ca fiecare… mi-am facut prieteni multi, cat toata viata, unii atrasi de mine in amicitie, altii atragandu-ma in prietenia lor. Si s-au strans, s-au perindat, ne-am ajutat reciproc, ne-am distrat, ne-am simtit bine unii cu gandul la altii, ne-am dus dorul, ne-am laudat si sprijinit si poate ne-am luptat impreuna, ne-am facut in acelasi timp alti si alti prieteni, ne-am inteles, ne-am plans necazurile, ne-am surrprins placut, am crescut impreuna…
Au fost prieteni pentru fiecare din momentele vietii mele si poate nu cei mai potriviti…
Au fost prieteni care au plecat si-am plans… unii s-au intors… altii nici acum…
Au fost prieteni care maturizandu-se nu mi-au mai fost compatibili si ne-am indepartat usor pana de tot… dar ne-am lasat reciproc amintiri calde…
Au fost prieteni carora le-am inselat asteptarile sau mai rau : increderea si m-au parasit… si de acestia de obicei amintim rar si-ntr-un regret… unii revin dupa ani cu iertarea in ochi…
Au fost prieteni care mi-au tradat mie asteptarile si pe care ori i-am respins brutal crezand ca merita, ori am asteptat sa-mi ceara iertarea si nu au facut-o nici azi…
Mai sunt prietenii care sunt neschimbati de cand ii cunosc… ii vad des, intamplator sau rar si programat si sunt aceiasi, cu acelasi zambet…
Sunt si prieteni ascunsi in oameni nebanuiti, aceia care apar atunci cand am nevoie dintr-un om pe care il stii de-o viata dar nu ai banuit ca-ti ascunde un prieten…
Cu toti acestia mi-am impartit la un moment dat o felie din viata… a mea sau a lor… atunci era acelasi lucru… si si-au lasat amprenta pe mine asa cum si eu mi-am lasat-o pe ei… m-au schimbat putin putin fiecare pentru ca i-am lasat… ei sunt singurii pe care ii lasam…
Fiecare dintre ei ne cunosc secrete, ne stiu lacrimile, ne cunosc zambetul fericit si planurile marete… impartasim aceleasi teluri in viata sau poate ne sunt foarte diferiti si doar s-au nimerit pe acelasi drum cu noi la un moment dat…

“The difference between ‘involvement’ and ‘commitment’ is like an eggs-and-ham breakfast: the chicken was ‘involved’ – the pig was ‘committed’.”

…unknown… no comment…