Ca fiecare… mi-am facut prieteni multi, cat toata viata, unii atrasi de mine in amicitie, altii atragandu-ma in prietenia lor. Si s-au strans, s-au perindat, ne-am ajutat reciproc, ne-am distrat, ne-am simtit bine unii cu gandul la altii, ne-am dus dorul, ne-am laudat si sprijinit si poate ne-am luptat impreuna, ne-am facut in acelasi timp alti si alti prieteni, ne-am inteles, ne-am plans necazurile, ne-am surrprins placut, am crescut impreuna…
Au fost prieteni pentru fiecare din momentele vietii mele si poate nu cei mai potriviti…
Au fost prieteni care au plecat si-am plans… unii s-au intors… altii nici acum…
Au fost prieteni care maturizandu-se nu mi-au mai fost compatibili si ne-am indepartat usor pana de tot… dar ne-am lasat reciproc amintiri calde…
Au fost prieteni carora le-am inselat asteptarile sau mai rau : increderea si m-au parasit… si de acestia de obicei amintim rar si-ntr-un regret… unii revin dupa ani cu iertarea in ochi…
Au fost prieteni care mi-au tradat mie asteptarile si pe care ori i-am respins brutal crezand ca merita, ori am asteptat sa-mi ceara iertarea si nu au facut-o nici azi…
Mai sunt prietenii care sunt neschimbati de cand ii cunosc… ii vad des, intamplator sau rar si programat si sunt aceiasi, cu acelasi zambet…
Sunt si prieteni ascunsi in oameni nebanuiti, aceia care apar atunci cand am nevoie dintr-un om pe care il stii de-o viata dar nu ai banuit ca-ti ascunde un prieten…
Cu toti acestia mi-am impartit la un moment dat o felie din viata… a mea sau a lor… atunci era acelasi lucru… si si-au lasat amprenta pe mine asa cum si eu mi-am lasat-o pe ei… m-au schimbat putin putin fiecare pentru ca i-am lasat… ei sunt singurii pe care ii lasam…
Fiecare dintre ei ne cunosc secrete, ne stiu lacrimile, ne cunosc zambetul fericit si planurile marete… impartasim aceleasi teluri in viata sau poate ne sunt foarte diferiti si doar s-au nimerit pe acelasi drum cu noi la un moment dat…
pentru un moment, citind, mi am vazut toata viata si sfarsitul, am simtit ca mor
toate astea le constientizezi la un moment dat… nu neaparat la sfarsit. Le mai poti trai inca de sute ori exact la fel pana sa se apropie sfarsitul…
Prietenii sunt foarte greu de gasit. Cel putin aia adevarati.
prietenii se fac… nu cred ca se gasesc… ci pur si simplu se fac… se coc… devin in timp prieteni… cresc si se transforma in prieteni. Ar fi frumos sa ii gasim… sa scrie pe ei, pe frunte sa vad numai eu… prieten devotat pentru Liz. Tare bine ar fi!
Da, ar fi bine sa gasim prietenii. Insa si aceasta cautare, grea, are farmecul ei.
Imi aduc aminte ca actuala mea prietena (iubita) a venit in a 5-a in clasa mea. Nu m-as fi gandit niciodata ca peste un an jumate` va deveni cel mai bun prieten. Prieten de care aveam atata nevoie…
Imi place cum scrii :D Am vazut ca mi-ai lasat un comment, si am intrat pe blogul tau. Chiar imi place cum scrii.
Multumesc, saint…
imi cer scuze ca nu am mai tinut legatura :| nu stiu ce fel de prieten tzi-am fost.. stiu ca de obicei “i’m teh pain in the $$$” pentru toata lumea … ramane la aprecierea celorlalti :) dar pur si simplu toti avem momente in viata cand viata in sine ajunge la un anumit stagiu incat ai atatea pe cap si uiti… uiti ca existi sau uiti ca existi si in viata altora… sau poate ai existat undeva in timp pana in momentul cand legatura sa oprit undeva… tot acolo in timp :| stii eu eram genul de prieten care asculta mai mult… si de obicei da sfaturi care nu sunt aplicabile decat pentru altii :))
amic, prieten sau cum vrei tu sa-i spui undeva acolo in timp am facut schimb de informatii, despre viata de chestii utile.. sau pur si simplu am impartit acelasi colt… acelasi loc de fumat :)