Mai ştii când am fugit de nebuni la munte căutând pensiuni ieftine şi pierzând o noapte lângă un foc de tabără făcut de alţii? mai ştii că mi-ai şoptit atunci în păr că în clipa aia ai vrea să-ţi trăieşti restul vieţii, în clipa aia amestecată cu aburi de alcool, gust de cozonac, miros de fum şi sunet de lemn arzând? mai ştii când am lenevit o zi pe iarbă din GP, aţipind cu ochii în soare şi trezindu-ne doar să realizăm că suntem împreună?
Mai ştii nopţile din cort de la mare, arşi de soare şi cu părul plin de sare? mai ştii seara întunecată din club când melodia noastră s-a auzit în boxe şi am dansat nebuni, vărsând din berile înclinate şi nemaiţinând cont de nimic altceva? mai ştii când ne-am jucat pretinzând că suntem doi străini şi ne întâlnim şi ne zâmbim sprijiniţi de bar? mai ştii că atunci mi-ai plătit băutura şi te-ai recomandat elegant ca un bărbat din anii ’70 nicidecum un rocker în 2011? mai ştii când mi-ai văzut prima oară tatuajul că nu ştiai dacă să te superi că nu ţi-am zis să mergi cu mine sau să te bucuri de cât de frumos e? mai ştii şuviţa mea cu mărgele şi pene decolorate de la soare pe care am purtat-o mândră câteva luni?

Mai ştii când am alergat amândoi desculţi până ne-au durut tălpile de la asfaltul tare? mai ştii fusta mea preferata, lungă, boţită şi colorată pe care mi-ai luat-o dintr-un butic îngrămădit şi pe care am probat-o în timp ce tu îmi ţineai paravan un prosop de plajă? mai ştii răsăritul de pe nisipul de la Eforie? mai ştii cum l-am rugat pe nenea ăla cu barbă albă să ne facă o poză când ne pupăm copilăreşte şi m-ai sărutat lung cu capul pe spate şi nu te mai opreai şi nenea ne-a făcut poză şi ne-a lăsat aparatul pe capota maşinii lângă care eram şi a plecat mormăind şi zâmbind? mai ştii la film când ne bufnea râsul şi ne-am înecat cu popcorn încercând să ne abţinem şi a trebuit să ieşim să tuşim 10 minute pe hol şi-apoi să intrăm doar să ne luăm paharele cu suc uitate în suportul scaunului?

Mai ştii luna aia când am avut mania post-it-urilor pe orice din casă cu diverse chestii geniale ce ne veneau pe moment? mai ştii când te-am sunat plângând că m-am rătăcit pentru a nu ştiu câta oară în oraşul ăla mare şi ai alergat să mă găseşti trântită lângă cu copac, cu ochii roşii dar cu zâmbet cretin pentru că aveam 4 pui de pisică în poală? mai ştii cât a trebuit să mă convingi să îi las acolo lângă mama lor şi să mă duci acasă la pisica noastră? mai ştii când am vărsat laptele cu nesquik peste cărţile şi foile de pe birou în timp ce ne sărutam şi apoi când miroseam cărţile şi foile alea zâmbeam tâmp amândoi? mai ştii experimentul nostru cu pământ de flori şi grâu încolţit pe care pisica ni-l mânca în fiecare zi şi noi nu ştiam de ce nu creşte? mai ştii când mi-am luat concediu două săptămâni şi am plecat de nebuni în lume şi cum ne-am întors bronzaţi, morţi de foame şi fără nici un ban?

Crazy spring repost.

Una din prietenele mele fine și care are supremație pe tot ce înseamnă plan de fun în ultimul an din viața mea, e de asemenea responsabilă, de când am cunoscut-o, cu a mea culturalizare. Friday spring night, mi-am lăsat casa mirosind a perdele proaspăt spălate și draperii picurânde și-am plecat în Scena Cafe la concert Nicu Patoi&Berti Barbera. Geniali oamenii! Coveruri de Beatles, Queen și Depeche. Am cântat Personal Jesus, Radio Gaga și Shape of my heart… multe… La final Berti care aduce un pic cu Bono [:)] ne-a zis natural: go home and make love! și clar îți dădea sentimentul că pleci acasă și faci dragoste după concertul ăsta deși a continuat pe ritm de Police: I’ll be waatching youu…

—-

Chiar în toiul primăverii mai poate apărea câte un nor gri care să dea fulgi de zăpadă peste jumătate de cartier în mijloc de zi cu soare dar ne putem bucura de lumina numai bună de poze.

—

Florile de primăvară de pe Lizknot au acum magazin propriu și personal pe Breslo. 332 Shop. Flower Power!!!

Imitatoarea copiatoare de azi este: Raluca :)

Si am mai scris despre asemenea specimene. Bravo, Raluca! Iti doresc sa simti precum creezi.

Gasita de Boss si plina de scriiturile mele, ale lui Richie sau Boss, din ce am recunoscut noi pana acum…

Sa-i dam trafic macar azi: link

 
LATER EDIT:
Blogul a fost eliminat

Blogul de la adresa ucadz.blogspot.com a fost eliminat. Această adresă nu este disponibilă pentru bloguri noi.

Macar de-ar fi avut curaj sau putere sa il mai tina online. :)
Raspund Ruxandrei: Iata ca nimic nu castiga.
Nu-i prima si nu va fi nici ultima. Eu nu ma agit foarte tare. Nu rezista mult. Si-apoi e magulitor… va dati seama ca isi dorea sa fie sau sa simta/traisca ce simt sau traiesc eu. De Boss nu mai zic, ca si eu as vrea sa simt si gandesc cum gandeste si scrie Boss. :)

O zi întreagă în care toată lumea nu numai că simte primăvară dar și vorbește despre ea. Primăvara cosmică. O zi mai lungă decât ultimele aproape 170 zile.
Pe mine martie m-a cam îngenunchiat cu prea multe și aglomerate. Dar tot în martie pot aduna în amintiri concerte, serate folk, party-uri, aniversările prietenelor mele, un blogmeet și-un plan.

Mi-e somn acum, dar somn de viață. M-a obosit și m-aș culca vreo două luni, dar nu de vară.

Azi am primit o zambilă mov, am cunoscut niște fete frumoase și am băut o bere cântând Knockin’ on Heaven’s Door, Oh baby I love your way și Vama Veche. E destul. Poate să izbucnească primăvara.

“Equinoxes are points in time, but equiluxes are days. By convention, equiluxes are the days where sunrise and sunset are closest to being exactly 12 hours apart.” Wikipedia

În fiecare seară îmi vindec migrena cu o pastilă amară și cu gândul stării de bine când capul mi se eliberează de durere și gânduri. Adorm zâmbind fără răspunsuri clare și fără direcție.
Azi a fost primăvară în toată regula. Cu prea multă cafea cu lapte, pisici, șuvițe blonde și mărgele. Și ghiocei, neapărat ghiocei.
Mă visez locuind într-o casă luminoasă și mirosind a lavandă. O cameră mare cu perdele portocalii și fără draperii întunecate. O casă ca o dimineață permanentă în care parchetul alunecă, sunt pisici negre pictate pe pereți și cărțile stau pe jos, lipite de-un colț. Dar astea în frânturi dintr-o lume în care ața are întotdeauna mai mult de 3 culori pe fir, trandafirii galbeni cresc numai în buchet și eu scriu cu mintea limpede.
Adun simboluri și cuvinte. Păstrez clipiri. Turn my nowhere in now here.

“And it’s been awhile
But I can still remember
Just the way you taste”

*The title refers to “a look shared by two people, each wishing that the other will offer something that they both desire but are unwilling to suggest or offer themselves.” I will never relate to this. Eu spun ce simt. Repede până nu trece.

— Pe Blog Event citiți un interviu cu mine. Mulțumesc. —

“She loved too much.”

Adopt imediat toate motivele de a exagera iubirea. Mă îndrăgostesc des. La fel de des și definitiv. Am eu norocul să atrag persoane faine. Răsar de nicăieri și se lipesc de tot.

Aici ascultați muzică de strip, sweet lovin’ sau after shaggin’. Merge cu lumânări parfumate, trandafiri roșii și băutură fină. Aveți nevoie de fundal sonor dacă v-ați alintat femeile azi de dimineață.

Eu azi aștept să mă surprindă iar dragostea așa cum în zile obișnuite pot mânca tort și bea șampanie, azi pot iubi cu tine gătind ciorbiță proaspătă de legume. Sunt zile pentru neglijeuri de mătase și zile pentru halate pufoase și miros de somn parfumat. Sunt zile de pisiceală și zile de aventuri deocheate.

Suntem toate deciziile luate sau evitate, toți oamenii care ne calcă pragul și toți colegii de bancă de până acum. Suntem toate răspunsurile pe care le zicem tare sau pe care le șoptim mincinos, toate traversările de stradă și toate zilele când n-am ieșit din casă. Suntem toți oamenii ce ne-au ocupat sufrageria de-a lungul timpului, suntem toate apartamentele pe care le-am avut închiriate și toate orașele pe care am dorit să le vizităm. Suntem toate mâinile pe care le-am strâns, toate îmbrățișările în care ne-am aruncat sau din care ne-am retras și toată gelozia și frustarea pe care nu o recunoaștem. Suntem ceea ce permitem și ceea ce nu permitem. Pe drept sau pe nedrept. Cel mai sincer, necontrolabil și real, suntem ceea ce iubim. N-avem de ce s-ascundem sau otrăvim. Nu trebuie decât să ne permitem să iubim și-n felul ăsta suntem cea mai bună variantă a noastră.

Și când iubești, iubești cu tot cu placa de păr, pisicile, camera mică plină de saltele, mouse-ul pentru stângaci, desenele, vocea somnoroasă, Continue reading →