Category Archives: shampoo bubbles

Summer me now

by

Anotimpul ăsta plin de căldură infernală, nopți cu fulgere și tunete zguduitoare și aer greu de respirat, ne dă așa o energie în a face planuri, o încredere în viitor și un soi bizar de îndrăgosteală fizică. O fi de la hainele puține, umede și lipite de corp, o fi de la halucinațiile cu țărm de mare albastră, o fi de la gradele în plus…
Toples? Mnu. Sâni albi pe corp bronzat mi se par mai super duper hot.
Pălărie mare de paie… neapărat. De la vânt se încurcă întotdeauna funda. Bangles. Rainbow shake. Must have. Cafea turnată în forma cuburilor de gheață și-apoi ronțăită în mașină. Ai luat prosopul? Loțiunea? Poate-ți uiți mărgelele la gât să te bronzezi cu buline!
Vara ți se dilată gândurile și-ți dai seama cât de liber ești. La drum, se pleacă vara.
Știi să înoți? Azi mâncăm piersici mari și zemoase și neapărat porumb fiert. Seara bem Jager. Pentru că sărutul alcolizat și mentolat e startul nopților de dans nebun cu ghirlande de flori, ca în insule, agățate de gât și glezne.
Vara, locurile unde nimeni nu te întreabă cine ești ci doar ce vrei să bei și ce vrei să asculți, sunt mai numeroase și-apoi avem iarna de buginit în casă sub pilote.

Sumer me now, pretty lady!

What Is and What Should Never Be

by

Scriu postări zilnic în gând, visez exprimări și chiar reacții, îmi imaginez adevăruri nefardate în rochițe decoltate cu spatele gol și servite crude. Scriu mult. În gând. Scriu în gând chiar și postarea în care vă explic despre lipsa de timp și despre cum scriu doar imaginativ. Eh. Astă iarnă, când timpul meu a trecut mult mai productiv, abia așteptam vara pentru că speram la o zi pe care s-o simt mai lungă, o lumină care să-mi dea senzația la ora 20 că ziua încă nu se-apropie de final și plus de energie de la soare. Mnu. Am mult mai puțin timp. Am mult mai puține rezultate după o zi mai lungă de anotimp cald.
Am închis magazinul de pe Breslo. Nu făceam față comenzilor. Nu fac față nici comenzilor în serie. Nici cursului de germană. Nici jobului aglomerat, nici lipsei tale. Nici blogului. N-am timp de oameni noi. Nici loc. Nu resping dar nici nu răspund. Dacă e să se lipească, se lipsește. Ca satinul negru de interiorul brațelor mele.
Și binenteles că la sfârșitul banilor, I have too much month left.
…
Aș mânca brusc o piersică.
…
După confirmarea efectivă că o persoană cunoscută sau semi-cunoscută de mine mi-a citit o postare (like, share, comentariu, link, sms, aluzie, IP) mereu am obiceiul de a-mi reciti cuvintele prin ochii lor oarecum și-ncerc să realizez ce ar putea vedea sau înțelege. E fun.
…

What is and what should never be? Ruj roșu-ntins ce nu se ia. Cu gust bun.

“Nu ai nici o poză cu mine în toată casa!”

by

Îmi învăț noile anotimpuri din drumul spre noua casă. Știu unde-s bălți când plouă, unde stau tolănite pisicile dupamiaza și cum miroase cartierul a tei în floare de ceva timp. Știu că dimineața trebuie să mă protejez de draperii groase și colorate și seara deschid geamurile larg. Știu că furtunile se aud genial, Dunărea dă stare de mal de mare și am acoperișul prea abrupt ca să pot lăsa geamul mansardei deschis. Știu că aprozarul îmi păstrează întotdeauna un grep roz, magazinul cu mâncare de pisici e scump și fiecare grădină e păzită de un câine de rasă.

Mă simt atât de bine aici încât știu că n-am să stau mult. Și-am să plec departe. Mai departe decât de-o casă pe care am urât-o și-n care îmi propusesem să trăiesc toată viața. Ce mod ciudat are viața de a ne învârti până ne uităm direcția, poziția și ambiția. Și când, totuși, ne încăpățânam să ne-o menținem și urmăm, ne-arată brusc sau ne aruncă într-o situație ironică și dulce amăruie cât să își bată joc de-un țel mai vechi sau o dorință de împlinire egoistă.

eh.

N-am timp, n-am timp, n-am timp și totuși refuz să mă grăbesc. O vară mult prea scurtă și perfectă. Un dor de mare, dor de munte, dor de tine. O viață cât trei zile-ngramadite într-un pod și-o fericire cât un cont de flickr plin de poze în care te forțezi să te imaginezi. Mi-e somn. Un ghiveci cu frunze ronțăite de pisici, un pahar de șpriț cu clinchet de cuburi, o pată de vin roșu pe covor pufos, o sticlă de parfum pusă la frigider, un borcan cu mărgele colorate și-un mănunchi de andrele lungi.

Acasă.

Cu tine.

And who are you, the proud lord said

by

that I must bow so low?
Only a cat of a different coat,
that’s all the truth I know.
In a coat of gold or a coat of red,
a lion still has claws,
And mine are long and sharp, my lord,
as long and sharp as yours.

Beau cafele calde diluate în lapte și pășesc în ritmul pisicilor mele. Un episod din GoT cât tot sezonul. Halfman! Halfman! Shush. Spoiler.

Trăiesc într-o lume în care Continue reading →

Unopened letter to the world

by

Îmi răsfoiești calm/ă profilul de facebook. Îmi analizezi pozele. Îmi citești zilnic blogul. Și-apoi tragi concluzii și-ți clădești o siguranță în părerea despre mine, despre ce fac și despre cine sunt. Poate mă cunoști de mai demult, poate nu mă cunoști personal dar prezența mea online te face să crezi că poți să mă cataloghezi.
Cred că de fapt singurul lucru pe care îl știi este exact timpul de 25 minute împărțite în clickuri de-a lungul zilei pe care le apăs sub o poză, o melodie sau un text, plus minus o informație personală abstractă și inofensivă. Nici un status n-o să îți zică cu siguranță cum mă simt, nici un check in unde sunt și pentru cât timp, cu cine și cât de bine mă distrez, nici o poză nu o să îți zică câte kilograme am, dacă am Continue reading →

Lacuna Inc

by

Este pentru prima oară în viața mea când aș șterge tot. Este prima oară când înțeleg pornirea de a sigila și ascunde amintiri, de a închide blog, a șterge pozele de pe laptop, de a schimba decorul, prietenii, familia și pisicile. De a reinventa lumina fiecărei zile și întunericul nopților următoare. Este pentru prima oară când înțeleg că reinventarea se face amputând din tine pentru tine nu doar ascunzând de alții.

Mi-aș vopsi părul turcoaz și te-aș lăsa să mă iubești în timp ce mă uiți. Aș fi o clementină perfectă. Și poate rememorând spre început, cu ani în urmă, vei vrea să retrăiești, poate păstrezi, sau reînvii un sentiment.

You’€™ve molded me so I’€™m good to no-one else but you. That is what should slowly disappear into nothingness.

Dar n-am să șterg nimic, n-am să uit nimic și n-am să ascund nimic. N-am să neg nimic, n-am să las să treacă pur și simplu și n-am să tac. Am să lupt. Pentru mine. Nu pentru tine.

Rings on my toes

by

 

Colega mea se învârte pe lângă mine într-o fustă mov înflorată și-n pantofi de saten cu flori lucioase. Gypsy look. Și-i și vreme dinasta nici foarte fierbinte, nici răcoare dar strălucitoare. Numai bună de ascuns între eșarfe transparente de voal colorat, cu o carte bună și-un nes cu lapte.

Am adoptat multe aspecte gypsy boho style. Ador culorile stridente și texturile, port brățări multe și colorate, port inele pe aproape toate degetele, port brățări la gleznă, port inel pe un deget la piciorul drept, am mai mulți cercei în fiecare ureche, am părul lung și negru cu șuvițe colorate de ață în el, îmi plac fustele lungi și rochiile vaporoase, eșarfele colorate și florile în stare naturală, întotdeauna mi-am dorit o florărie, un magazin plin de găleți de flori proaspete, am canapelele pline de perne moi și pisici negre și sunt o fire boemă. Îmi plac focurile de tabără, contemplatul stelelor în nopțile senine de vară, muzica trubadurilor și mersul în picioarele goale. Mă fascinează lucrurile tradiționale indiene, mexicane, gypsy, turcești și orice implică culori, handmade și nebunie.

Îmi trebuie un car-caravană și-un glob mare de cristal. Vara e cel mai fain stil de înfășurat în. Boho Style. Tot ce e bohemian, hippie, indian, free and colorful.
Inspirații de-aici:

Bohocircus
That bohemian girl


A quiet rain, an opened window, two random cats and a sweet milky coffee

by

Mă plimb și zâmbesc. Lumea mă percepe tristă. Nu sunt tristă, sunt moale, visătoare și bine. Deocamdată bine. Din ce în ce mai.
Ploile mă odihnesc atât de bine încât n-am putere să mă răzvrătesc pe următoarele weekenduri în care-s consemnată de-un job aiurea.
Mă tatuez banal și neoriginal cu un dreamcatcher mic și personalizat. Ca să sărbătoresc vreo 200 lucrate de mine care atârnă acum de oglinzi, paturi, gâturi sau urechi de oameni frumoși. Cred simplu și imatur în dragoste și libertate. Mi-e milă de unii oameni ce nu-și recunosc complexele și mimează o dragoste de sine falsă dar și de oamenii care își inventează defecte de dragul confortabil al complexelor. Ca și motiv de a rata sau chiar de a nu încerca. Nimic.
Eu cred că am ratat cele mai multe chestii. Doar pentru că am încercat de două ori mai multe.
Îmi propun o săptămână la mare. Patru zile soare turbat, valuri calde și nisip fierbinte și 3 zile ploi răcoritoare, asfalt sfârâind și iarbă udă.
Până atunci descoperim handsome long haired fish providers și griji noi precum temperatura camerei.
Ascultați Auberge.
Până la următoarea depresie sunt fericită. Tare. Cum n-am fost de prea mult timp. Și am în gând câteva persoane cărora le-aș dona, fără regrete, în supradoză, fericirea mea.

I won’t listen to your shame

by

There is nothing that says summer more than the smell of rain on the sidewalk and pavement…

Mă pierd într-un început de vară și calc zgomotos pe pungi mari și goale de chipsuri. Am nevoie de liniște. Am nevoie de calm și bine, de soare și nimic, de pantă lină și sănătate cel puțin temporar. E vremea planurilor exacte, e vremea deciziilor și direcțiilor, e vremea listelor de pros and cons. Toate gândite egoist, distant și departe.
Nu suntem bine niciuna dintre noi. O adunătură de ochi umezi, glasuri tremurate în telefoane ce dau tresăriri, zâmbete forțate, furtuni de puf de plop, fum de țigară inhalat atât de adânc pe cât de departe se duce gândul în momentul ăla; mascăm Continue reading →

No one needs a vacation so much as the person who has just had one

by

Mi-am pierdut pornirea de a scrie moale și dulce. Mi-e dor de mine.

M-am întors din vacanță.

A vacation is like love – anticipated with pleasure, experienced with discomfort, and remembered with nostalgia.

O vacanță perfectă e întotdeauna într-un oraș perfect. O vacanță perfectă are cel puțin o noapte albă, cel puțin o pizza imensă mâncată stând pe covor, cel puțin o clătită mâncată din mers, cel puțin o cafea băută în centru, cel puțin o bere nefiltrată și rece într-o zi fierbinte, cel puțin o zi de bronzat la soare pe-un deal cu iarbă verde, cel puțin o cafea cu lapte în miez de noapte, cel puțin un mic dejun superb, cel puțin o femeie frumoasă ținută de mână, cel puțin un episod nou sau vechi Star Wars, cel puțin un bărbat frumos ținut de mână, cel puțin o zi într-un cimitir, cel puțin un om care să se mire de cât de departe vii, cel puțin o dupamiaza cu jazz, cel puțin o pereche de cercei, cel puțin o senzație de pierdut pe străzi, cel puțin o limbă străină vorbită lângă/cu tine, cel puțin o floare primită, cel puțin o haină cumpărată, cel puțin un buchet de lăcrămioare, cel puțin un arbore de cafea, cel puțin o grădină botanică, cel puțin o fabrică de bere, cel puțin un arici viu și-ascuns, cel puțin o gară, cel puțin o ceartă, cel puțin o clipă în care te simți cel mai fericit.

O vacanță perfectă e ca un moment de luciditate. Un moment de claritate în care știi exact ce îți lipsește, cine ești, unde vrei să fii și exact ce te ține sau împiedică să ai, să fii și să ajungi. O vacanță perfectă ți-o dorești, o plănuiești și o ai. Exact ca viața.