Către închisoare

… din smirghelul melancoliei… remember?

-mie-

Există un buton
trebuie să existe
pentru nori în formă de pitici de grădină
cu pipă (musai cu pipă!)
femei cărora le plac
viorile, fumul de ţigară şi pielea bronzată
cer
bărbaţi pierduţi şi găsiţi în halba de bere
cu barbă cu tot.

Albastrul meu nici n-ar izvorî din tine dacă n-ai vrea
dar pisicile se întind încă pe balustradă
şi încă au burţi calde
şi lăbuţe amuzante.
Iar în palma ta ar arăta bine doi ochi verzi.

La magazin nu se găseşte ceai dulce de banalităţi
şi să le culeg eu – îmi sângerez degetele
până la urmă nici nu ştiu dacă merită
iar dumnezeu, în pijamale şi cu ochelari, stă
calm pe verandă şi bea o cafea
cu o curtezană frumoasă într-o cămaşă scurtă
-asta ca să nu zic curvă-
ea îi citeşte poezii despre o blondă si-un brunet
care se sărută lângă un stâlp de telegraf
şi încet vine toamna.

                         (Dina Frânculescu)

 E a treia oară această poezie pe blogul meu. Şi o să  fie de câte ori este nevoie de ea. Avea ca dedicaţie -lui Liz- şi de atunci s-a inventat Lizului.  

2 comments on “Către închisoare

  1. Dina says:

    Lizule, câte mii de milioane de ani au trecut de atunci.
    Dar poezia asta parcă tot mai ține.
    Na, și de atunci s-au mai așezat lucrurile din realitate să se potrivească cu ea. Parcă.

  2. Liz says:

    Da. Poezia asta a inceput sa le aseze de-atunci… in forma ei. Multumesc. E din ce in ce mai puternica.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2 + 16 =