Dimineţile încep cu miros de cafea fierbinte. În cursul săptămânii e coffee to go de la chioşcul de jos, băuta în drum spre birou. Fata de la chioşc apasă butonul de cum mă vede de departe că mă îndrept spre ea. Şi ajung la timp să aud zumzetul aparatului care macină cafeaua înainte să o fiarbă. Sâmbăta dimineaţă şi duminica dimineaţă trebuie să înceapă cu a mea cană imensă de cafea fierbinte la ibric, limpezită cu lapte proaspăt şi rece. Nu pot vorbi, scrie, gândi sau plănui ziua fără să îmi beau cafeaua.
Cineva vrea să descriu lumi. Lumi în care oamenii încap câte doi în cada plină cu apă fierbinte şi spumă cu miros de şerbet de căpşune şi stau cu orele citind cărţi faine în engleză chinuită (de cititor, evident).
Altcineva îmi spune să scriu azi ceva frumos. Şi m-am gândit că aş putea scrie doar în dorinţe. Dorinţele ne sunt frumoase întotdeauna şi, cu destulă imaginaţie, poţi din dorinţe crea lumi perfecte. Lumi în care toate rochiţele sunt fără bretele şi toate ceasurile noi, cumpărate, încep să ticăie brusc după câteva ore bune de când intră în posesia noului stăpân. Şi cred că ticăie în ritmul lui, al stăpânului. Lumi în care canapelele sunt mici, matematica uşoară, cărţile vândute cu tot cu timp să le citeşti, analizele întotdeauna bune şi dragostea împlinită. Lumi clişeu cu pisici (un pisic, doi pisici) negri sau albi, portocalii sau cei mai gri, cu eşarfe asortate pisicilor şi cu tenişi comozi. Lumi cu amandine şi dots, cu prieteni ce ştiu să picteze pisici pe cercei sau prieteni ce ştiu să gătească cele mai bune ciuperci. Lumi în care pereţii se împodobesc cu amprete colorate de palme, cutiile de lemn cu arici îndrăgostiţi şi încheieturile mâinilor cu brăţări de aţă colorată. Lumi în care după ce imi termin cafeaua mai gasesc intotdeauna o gură de cafea în cana ta. Lumi în care concediile de 5 zile se aprobă în câteva minute şi în care 5 zile înseamnă de fapt de pe şapte până pe şaptesprezece ale lunii. O lume în care o să mă iei de mână, o să mă priveşti în ochi şi o să-mi spui: sunt fericită.
Dear eyelashes, wishbones, dandelions, pennies, shooting stars, 11:11, and birthday candles, DO YOUR JOB!
Așa. Cel mai așa :)
E de la cafea… si-apoi, ce stii tu?!
waffles sau gaufre?
pot să trișez și să zic conopidă la cuptor? :-s
:D
repede mai vinzi tu secretele!
frumoase lumi…:) mai știu eu una, cea mai faină: cu canapele mari, cu un pisic negru umblător și mușcăcios, cu prieteni dragi de jur împrejur, cafea caldă sau bere rece, uneori cu mingi de baschet care dărâmă căni de cafea sau cu pungi magice de popcorn care se umflă singure… >:D<
…pesemne e o lume magica ori un univers paralel ceva… asa-i ca iti trebuie parola sa intri? parola mimata nu vorbita…
e magică, da… tot ce-i acolo e magic:) parola e simplă, dacă știi cum să mimezi bulinuțe…;) da’ lumea asta are un avantaj: cei care au mai mult de 4 cercei, intră fără parolă:D
Și eu am o cană imensă cu ”balanță”. :) Treaba asta cu băutul cafelei îmi amintește mereu de ce obișnuia să zică bunicul meu, după ce sorbea cafeaua ca pe o cană de bere: eeehe, ce bun a fost, apăi dacă-mi era sete? ce era să fac? să aștept? :)
Eu am multe cani… prea multe si nu destule…
Mari toate… Cum imi zicea Dina ca bem cafeaua cu ligheanul… :D
Mpăi și eu am multe cani… una mare și maro, două roșii cu buline albe, vreo două cu zâmbete triste, că li s-a șters între timp… și-ar mai fi… :)
cu ligheanul beau şi eu, dacă nu am prealabil :p
iar cănile nu mai încap! şi am ratat 4 seturi cu reducere 90% de la paddington, pentru că ăştia răi n-au mai adus şi a expirat oferta…
si poti sa bei din lighean, asa, neclatit macar in prealabil?!
adevărul e că nimic nu se compară cu o cană fierbinte de cafea, dimineaţa, când nu eşti tocmai “prezent”, da’ parcă ai chef de vorbă, da’ parcă nu ies toate cuvintele cum trebuie şi, bang! cafeaua şi te transformi miraculos în “tu”:D
Exaaact… inca dormi si incerci cu disperare sa continui, chiar si miscandu-te, senzatia din vis… si cazi cu trompa in cafea si incep gandurile sa se limpezeasca… sa aiba forma lucrurile din jur… incepi sa-ti gasesti cuvintele…
aoleeeu…cafea, cafea, cafea… ba io știu ceva mai fain decât cafeaua ta de dimineață: mojito de seara, băut calm, cu paiul, după ce ai topit TOT zahărul brun, neaparat într-o companie genială!:P ha!:D mojito și te transformi miraculos în… da’ mai bine nu dezvăluim în public chiar tot…:))
poate forma asta de mojito să îmi placă şi mie? hmmm… în barcelona am încercat, acum 3 ani cred… sau 2… irelevant. nu mi-a plăcut. eram şi într-o perioadă nefastă. uite, ar trebui să-mi trec asta pe-o listă nescrisă încă de-o coc de ceva zile în minte: să încerc cât mai multe cocktail-uri. cine ştie? poate dau de unul bun.
Am programat azi o viitoare posesie. Un bar cu shaker manual si diverse bauturi sa putem face dinastea…
uha. şi eu cum ajung să beneficiz de bunăciunile respective?
“…şi toate ceasurile noi, cumpărate, încep să ticăie brusc după câteva ore bune de când intră în posesia noului stăpân. Şi cred că ticăie în ritmul lui, al stăpânului.”
Imi place mult asta :)
:) cand scoti tu fraze din text… suna mai bine… Multumesc.
Sunt oameni ale căror “ligheane” se sting de dorul unei picături de cafea. Pentru că la analize le iese întotdeauna calciul în minus, pentru că lumea le numără înghiţiturile şi inima începe să bată aiurea. Iar alea decofeinizate… iar înlocuitorii… beah! Să bei o cană şi în cinstea lor