Dar bine că eşti…

Fac dansul ploii într-o sufragerie răcoroasă. Apoi pentru mai mult succes, o invoc în balconul înfierbântat printre rufe mirosind a balsam fin. Îmi chem pisicul poznaş să numere cârligele colorate pentru rufe, căzute. Număr trandafirii şi hortensiile înflorite din grădina de jos. Apoi pisicile tolănite la umbră. Caut ceva. Ceva anume. Ca senzaţia unui bol mare de căpşune reci de la frigider sau ca senzaţia unui trup prea alb pentru mijlocul lui iunie. Ca energia cănii mele de cafea cu lapte sau energia paharului cu puţin vin roşu şi multe cuburi de gheaţă. Mă calmez. Cred că am visat. A fost aici, a băut o cană de bere rece. Apoi şi-a ascuns tatuajul de pe picior să nu mă facă de ruşine. Ea cu hamacul ei cu tot.  
 Şi-apoi e loc să-mi bântuie altcineva tricourile, pernele şi cada cu spumă. 
 Dragostea dacă nu-i nebunie curată n-are nici un sens.  

2 comments on “Dar bine că eşti…

  1. Ea says:

    Ea nu există decât în cuvinte întinse.

  2. Liz says:

    Adevarat. Pacat?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

seven + eighteen =