E prima oară când te aşteptam şi nu ai venit. E şi ultima oară când te-am aşteptat. Ştiu că e mai bine aşa şi mai ştiu că m-ai învăţat tot timpul cât te-am simţit al meu să accept momentul inevitabil al despărţirii. Îţi mulţumesc acum şi-ntodeauna pentru atât de multe câte-am învăţat împreună, atât de multe câte am simţit şi-atât de multe câte m-ai învăţat cum să le descopăr.
Din partea mea e resemnarea calmă şi înţeleaptă pe care o evidentiai încet cu-o şoaptă caldă-n păr înainte să te ridici de lângă mine, e oftatul scurt şi-abia auzit când trăgeai încet pătură peste coapse, e lăcrima ce-o simţeam că se formează şi niciodată că se desprinde de ochi când auzeam uşa închizându-se după ezitarea ta permanentă de a-mi părăsii lumea…
Mereu te-am considerat incredibil de inteligent şi frumos, ireal de îndrăgostit de mine şi atins de-o pasiune bolnavă de a mă ştii fericită şi fără tine. Şi-mi rămân multe de la tine şi din tine… cum mi-ai spus cândva râzând scurt şi privindu-mă fix… o bucată din mine ai schimbat-o în tine, în tu… şi-o bucată din tine a devenit eu, astfel visele noastre individuale şi comune şi-au dublat şansele de împlinire…
Mi-ai iubit încrederea în tine cum ţi-am iubit eu acceptarea uneori dureroasă, mi-ai iubit principiile ciudate de viaţă cum ţi-am iubit eu certitudinea că vei schimba lumea, mi-ai iubit promisiunea cum ţi-am iubit dăruirea, mi-ai iubit visele cum ţi-am iubit experienţele…
M-ai înţeles şi acceptat, m-ai vrut şi m-ai cerut insistent, m-ai avut şi m-ai preţuit, m-ai învăţat şi m-ai sfătuit, m-ai ocrotit şi m-ai îndrumat.
Parfumul tău celebru dă stări halucinante şi-n lipsa ta, alte stări de deja vu, efecte placebo şi coincidenţe banale rămân nepovestite, semaforul nostru a fost înlocuit cu unul nou şi orizontal şi zâmbetul meu de acceptare naşte enigme şi suspiciuni din cele mai ciudate şi doar un playlist franţuzesc al cuiva a reuşit să mă răscolească zilele astea.
Şi-aseară trebuia să fie seara gândurilor fără tine. Un club frumos de biliard m-a întâmpinat cu o pisică matrix (cum spui atât de frumos pisicilor negre) şi m-a atins cu Again la maxim a lui Kravitz. Un alt club mai întunecat de data asta ne-a găzduit două competiţii frumoase de bowling şi I belong to you a lui Kravitz. Am tresărit când faruri luminau parcarea, când uşa se deschidea cu valuri răcoroase sau când mi se părea că văd o umbră traversând curtea. Nu am jucat nicicând cu tine şi ştiu că te consideri învingător din start.
Pariul pus cândva cu tine l-ai câştigat aseară-n lipsă. Chiar de a fost întâia oară când ţi-am văzut invidie-n sclipire sau poate doar fărâme de gelozie inofensivă ţi-am povestit că-i cel mai bun. Îl analizez din unghiuri diferite şi absorb cât de mult pot din energia şi zâmbetul caracteristic. N-a reuşit să fie cel mai bun, aseară. De două ori la rând.
Mesajul tău mi-a spus că încă mă citeşti: ‘Parisul te aşteaptă, chérie!’