M-am pierdut în încercări de transformare şi colorare când de fapt tot ce vroiam era liniştea. Simplu înseamnă linişte. Azi e ziua unui prieten vechi şi drag. La mulţi ani! Deşi nu mă citeşte şi nu mai ştiu de mult timp nimic de soarta lui. E primul meu prieten de suflet. E prima pereche de ochi albaştri care m-a făcut cândva să cred că iubeşte să mă privească. E primul om care mi-a ascultat secretele şi care indiferent de situaţie mă suna de ziua mea. De fiecare dată îmi promitea urarea pentru anul următor. Până într-un an când nu a mai sunat deşi promisese. O să îl iert cum şi el mi-a iertat multe.

Săptămâna asta, duminică, mi-am propus să ne întâlnim, noi, bloggerii. Azi o să fac public anunţul şi o să trimit o parte din invitaţii. Deşi nu trebuie invitaţie. E doar modul de a o anunţa. E şi sărbătoare, e şi duminică şi e şi mult de când nu ne-am întâlnit să stăm la discuţii. Promit surprize pentru cei ce vor veni. Aştept, doar astăzi, propuneri de locaţii. Dacă vremea ne permite aş prefera o terasă. Undeva lângă Dunăre. Spre dupamiaza. Întâlnirea Bloggerilor Galateni cu numărul 9. Mi-e dor de voi toţi. Şi mi-e şi mai dor pentru că vara asta frumoasă şi agitată ne-a ţinut oarecum departe de monitoare, tastaturi, postări şi comentarii. Să păstrăm atmosfera şi să fim bloggeri în aer liber. Să ne povestim vacanţele şi lunile fierbinţi live dacă nu am avut timp să scriem şi să publicăm poze.
E trecut mult de miezul nopţii. A trecut şi luna plină. O păpuşă voodoo stă atârnata de telefonul meu. Casa mea îmi face bine. Şi canapeaua mea roşie cu un motan somnoros tolănit. Colţul ei stâng îmi aminteşte de tine mereu. Am pentru tine o sticlă mare de un litru. De olive juice.