Folosesc din ce în ce mai puţine cuvinte. Răspund la telefon şi zic doar alo, bravo, bine şi da. La întrebările care aşteaptă răspunsuri mai complexe de-atât, tac. Într-un sms completez şi cu ‘ai grija’. Într-un mail scriu ‘be safe’. Îmi sună a despărţiri. Toate. Sfârşituri calme.  

 În somnul de 12 ore de ieri am plantat restul cuvintelor pe care am de gând să le culeg în somnul de azi după amiază şi să le pregătesc frumos pentru începuturi. Începuturile cer cuvinte multe.  

  

 Dacă pe la mijloc totul se bazează pe cuvinte aranjate în mailuri, în sms-uri, în telefoane şi ferestre de mess, şi dacă acestea nu fac alceva decât să tacă atunci ne îndreptăm spre sfârşit. Când te bazezi pe un cuvânt şi nu-l primeşti e ca atunci când ajungi la sfârşitul cărţii şi vezi că ultimele două pagini sunt rupte.  

  

 Când vorbesc cu tine e ca şi cum primesc a fortune cookie. Şi-apoi taci. Si eu raman goala, like after opening a fortune cookie and finding nothing inside.  

After all, things change, so do cities… people come into your life and they go…