E prima dată când îmi port ochelarii de soare pe ploaie. Azi dimineaţă.
Am senzaţia că viaţa mea se hotărăşte în lipsa mea, că oameni care n-au dreptul iau deciziile grele ca pe o joacă. Am premonitii negre şi doare neputinţa de a schimba ceva. Neputinţa mea.
Îţi cunosc paşii spre despărţire. Nu-i prima dată. Îţi ştiu depărtarea de mine, resemnarea şi căderea. Nu-i prima dată.
Trist e că niciodată nu am reuşit să te părăsesc. Eşti primul om care mă părăseşte el pe mine cu doar senzaţia că este el părăsit. Ciclic. Şi degeaba, aş spune… Dar aşa spune orice om părăsit…
M-aş sacrifica ploii ăsteia cu o răceală cruntă care să-mi spele memoria şi planul, trecutul şi speranţa de viitor. M-aş sacrifica sfârşitului ăsta cu o moarte care să cureţe lumea de mine.
În lumea mea ideală m-ai fi sunat la 8 jumate după doar două ore de somn. În lumea mea ideală te-aş fi pus pe speaker şi glasul tău cald ar fi inundat fiecare colţ al biroului. În lumea mea ideală mi-aş fi suflat nasul dramatic la fiecare două minute în timp ce tu mi-ai fi făcut declaraţii hotărâte şi serioase. În lumea mea ideală mi-aş fi dat seama că nu mai suntem aceiaşi şi că pe ăştia doi, reflectaţi în geamul oficiului, lumea încă nu i-a cunoscut. Şi e timpul să-i cunoască.
Smooth… :)…
o îmbrăţişare :) şi am un mic dar pentru tine, dar nu-l pot pune aici, îmi trebuie un mail :)
torden, yes… smooth it was…
Mihaela, la contact mailurile mele… toate… multumesc… multumesc.. si multumesc…
Nu-i corect ca ai ajuns sa-i cunosti departarile. Si nu-i corect ca trebuie sa le simti.
Si nici macar ca parasirea nu-i completa nu-i corect.
Stii, cand se ivesc situatii de genul asta, de cele mai multe ori se intampla ca situatia sa fie usor uzata. Oamenii se schimba fie ca vrei tu, fie ca nu. Oricat de dureros ar parea, de cele mai multe ori oamenii dispar din viata noastra fara sa ne intrebe daca noi vrem asta.
Si, stii, mai cred intr-o chestie:de regula patesti constant acelasi lucru (ciclic, asa cum spui tu) tocmai pentru ca undeva se trece peste anumite amanunte, amanunte ce fac un intreg.
Septimia, Si mai ales, nu-i corect ca parasirea nu-i completa…
Iulia, ciclic facem tot, iubim, gresim si parasim…
Cred ca exact pe oamenii care au comentat la postarea asta i-as strange intr-o imbratisare stransa stransa si chiar de-as plange stiu ca le-as da drumul zambind…
ok, gasit mail, livrat cadou :)
… am o curiozitate. Daca ar fi sa te compari cu doua fructe/plante, care ar fi? Unul pentru cum te simti, si unul pentru cum simti.