Explicaţii neînţelese şi inutile
Aş vrea să fie inutile, aş vrea să fie subantelese sau citite în ochii mei. Ceea ce eu ofer nu o fac din generozitate extremă sau fiindcă sunt/aş fi/m-aş vrea prea sociabilă ci doar pentru că simt/cred că unii oameni o merită. Nu am nevoie, nu cer şi nu caut. Nu am chemat şi nu am tras de nimeni. Cercul format e din cauza destinului, sorţii, marţi 13, pisică neagră, 13 la puterea 13, voodoo şi flori de măceş. Încerc să explic că cercul este închis, societatea este secretă şi privilegiile sunt mari şi speciale. Nu-s pentru toată lumea ci-s doar pentru noi. Ar trebui să observaţi că exact prietenia care ne leagă ne face speciali în ochii celorlalţi, ne face doriţi şi căutaţi, ne face acceptaţi şi invitaţi, ne face invidiaţi şi iubiţi. Nu încercaţi să normalizati şi să deschideţi cercul, nu încercaţi să împărţiţi privilegiile şi să va lăudaţi cu secretele. Păstraţi cupolă desupra noastră. Păstraţi invizibilitatea când trebuie şi misterul în restul cazurilor. Oameni buni, sunteţi speciali! De aceea! Nu doar pentru că ne cunoaştem între noi ci pentru că noi cei speciali ne-am nimerit la momentul potrivit şi-n viaţă potrivită la un loc. Nu vreau să vă dau exemple de oameni ce au încercat şi poate încă încearcă să între în societatea noastră şi nu reuşesc. Îi primim şi acceptăm la întâlniri publice de bloggeri, la întâlniri în baruri şi cafenele, la schimburi de cărţi şi alte asemenea dar nu în intimitatea noastră specială. Pentru că acolo trebuie să fie speciali să poată fi! Aş face orice pentru fiecare dintre voi şi îmi place să cred că aţi face orice pentru mine. Până la proba contrarie nu îmi trădez niciodată prietenii şi voi continuă să ştiu, să simt şi să aflu multe înainte să mi se spună.
Şi poate e dureros pentru unii să citească şi să înţeleagă. Poate pentru alţii rândurile dau speranţă. Nu avem probe speciale pentru a accepta prietenia şi prezenţa unora ci doar, bizar, ne bazăm doar pe feeling şi sinceritate. Instinctual.
Mai e nevoie să vă amintesc ce puternici suntem împreună şi prin câte am trecut? Va amintiţi cum? Noi cu noi. Desenând ca să-ntelegem.
Următorul pas poate ar fi să ne desenăm priorităţile. Sunt oare singura care mi le-am proclamat sus şi tare? Tot alea sunt. Este.
Chiar nu ai înţeles nimic! Ai trădat absolut fiecare persoană din jurul tău! Şi-acum trebuie să plec ochii în pământ şi să îmi cer scuze persoanelor în faţă cărora ţi-am luat apărarea. Noaptea asta m-a făcut mai rea. Deşi ieri după ce ai plecat eram pregătită să îţi ţin partea în continuare. Discuţia cu tine m-a făcut să realizez cine eşti de fapt. Mi-e ciudă pentru fiecare sacrificiu pe care l-am făcut pentru tine şi pentru fiecare compromis acceptat. Mi-e ciudă pentru fiecare sfat care te-a făcut dezirabilă. Mi-e ciudă pentru fiecare senzaţie exagerată la adresa ta. Nu meritai. De ce? Pentru că din toate persoanele care îţi pot cădea la picioare l-ai ales pentru o suita de gesturi libidinoase pe singurul care nu trebuia. Ce rost are să ne minţim? Trădarea doare şi nu se iartă/uită/trece peste! Degeaba plângi sau cauţi scuze! În momentul ăsta joci în cel mai ieftin film cu adolescenţi. În rolul negativ! Eşti aia care trădează, care pică repede şi căreia i s-a urcat la cap! Îmi cer scuze dar nu are rost să-mi controlez cuvintele dacă tu nu-ţi controlezi gesturile. So, ceaiul nu va mai fi pentru tine, zâmbetul nici atât ci doar regretul că nu-mi poţi fi indiferentă! O să tind spre acel sentiment! Lacrimile îţi erau mincinoase, cuvintele la fel! Îţi meriţi “celălalt” anturaj şi prietenele vechi!
Mai bine te-ai opri aici. E suficient de rau ca nu realizezi ce faci…
Razvan, sper sa nu fie o amenintare! Nu te baga in ceva ce nu ai nici cea mai vaga idee! Bucura-te de ea si nu provoca! Nu stii cat mi-am calcat pe inima si cate compromisuri am facut ca sa-i fie bine dragii tale Sofia… pana si faptul ca o strangi in brate mi se datoreaza… Gratie si multumita…
M-a jignit in discutia avuta dupa ce ati plecat… inca mai sper sa fi vorbit cu tine nu cu ea, sau sa fi fost cineva cu pistolul la tampla ei cand imi spunea acele lucruri…
So, respectul pentru tine e acelasi… nu te-am jignit… faza stupida cu telefonul a trecut… greseala urmatoare si fatala e a Sofiei fata de mine si nu numai! Nu e problema ta, nu e treaba ta. Din partea ta as putea fi si diavolul si Sofia sa isi fi vandut sufletul mie. Time to colect pentru mine! Time to be a hero pentru tine, Razvan!
Inca zambesc!
Lacrimile nu pot fi niciodată mincinoase…nu au fost. Acum nu mai plâng…
Doar un gand:
http://warforpeaceandlove.blogspot.com/2009/05/sa-nu-aratam-cu-degetul.html
Habar nu aveti ce , despre ce sau despre cine vorbiti!!
Unul dintre noi ne-a amenintat ca asa o sa se ajunga…Trebuia sa-l fi ascultat!
Razvan, am citit si mi-a placut… ai scris frumos, ai tras de guler si ai apostrofat inteligent! Povestea cu personaje de la inceput ai incurcat-o rau dar restul postului si-a facut efectul si m-a facut sa-mi fie rusine… am lasat capul in jos si mi-am cerut scuze in gand in fata ta, a celui care a scris postul asta! Ai inteles gresit povestea cum de altfel te acuzam.
Sofie, pe de alta parte, a inteles povestea, personajele, drama mea, dramatizarea mea si mi-a acceptat scuzele umede ieri si faptul ca-i cerseam un zambet… Nu mi-a fost niciodata frica sau rusine sa-mi recunosc greseala… orgoliul meu pesemne e infinit mai mic decat al tau…
Multumesc, Vy…
Anytime