Seară moale şi gânduri calme amestecate în cana de cafea. Filme ce încă îmi guvernează gândurile.
Whatever works,
Blindness,
Paris, Je t’aime şi
Franklyn. Citesc o carte primită de la
5zambete cadou. Sau premiu, cum îl numeşte ea. Subiect banal dar scrisă într-un mod aparte. M-atrage. Mai am un pic. M-am luptat cu o migrenă şi cu un început de depresie ce spre seară au cedat în faţa liniştii, relaxării şi vocii ce-mi lipsea. Mă baricadasem cu ce îmi face bine şi nu aveau sorţi de izbândă. Baia parfumată, motanul fierbinte şi somnoros, cafeaua călduţă şi merele coapte şi-au făcut datoria. O transformare ciudată îşi cam face loc în mine. Încerc s-o vindec ca pe-o boală. Dacă aş spune că mâine mă duc într-un loc frumos să respir şi să visez, câţi oameni ar şti să mă găsească acolo? Dacă aş spune că vreau să ascult o melodie, câţi oameni ar şti ce melodie e aceea? Dacă aş spune că vreau să cumpăr o carte, câţi oameni m-ar lua de mână şi mi-ar indica-o pe raft? Dacă aş spune că vreau să mă mut în alt oraş, câţi oameni ar şti în ce oraş?
Like this:
Like Loading...
Seară moale şi gânduri calme amestecate în cana de cafea. Filme ce încă îmi guvernează gândurile. Whatever works, Blindness, Paris, Je t’aime şi Franklyn. Citesc o carte primită de la 5zambete cadou. Sau premiu, cum îl numeşte ea. Subiect banal dar scrisă într-un mod aparte. M-atrage. Mai am un pic. M-am luptat cu o migrenă şi cu un început de depresie ce spre seară au cedat în faţa liniştii, relaxării şi vocii ce-mi lipsea. Mă baricadasem cu ce îmi face bine şi nu aveau sorţi de izbândă. Baia parfumată, motanul fierbinte şi somnoros, cafeaua călduţă şi merele coapte şi-au făcut datoria. O transformare ciudată îşi cam face loc în mine. Încerc s-o vindec ca pe-o boală. Dacă aş spune că mâine mă duc într-un loc frumos să respir şi să visez, câţi oameni ar şti să mă găsească acolo? Dacă aş spune că vreau să ascult o melodie, câţi oameni ar şti ce melodie e aceea? Dacă aş spune că vreau să cumpăr o carte, câţi oameni m-ar lua de mână şi mi-ar indica-o pe raft? Dacă aş spune că vreau să mă mut în alt oraş, câţi oameni ar şti în ce oraş?
Nu multi, dar cei ce ar sti, ar sti. Nimic si nimeni nu i-ar putea opri sa te găsească fie si la capătul lumii.
:) Asta era ideea de fapt… pentru cine sunt atat de importanta incat sa intrebe daca nu stie, sa ma duca intr-un loc nou si sa-mi spuna ca e inventat pentru mine, sa imi recomande o melodie sau o carte ce crede ca mi se potriveste si sa invete in timp sa cunoasca raspunsurile mele… pentru ca daca iei brut intelesul, putini, dar sunt cativa care stiu raspunsurile doar pentru ca au fost atenti sau langa mine… sau poate chiar le-a pasat… nu mai stiu…
te-am gasi Liz, si te am recunoaste imediat, in orice oras imaginar sau real te ai afla
delaskela, cata siguranta, monsenior, si cat de bine-mi face… Orasele mele, de obicei, sunt reale. Si plimbarile prin ele. Si dorintele de-a ma muta in ele. Iubirile sunt deseori inchipuite/visate/dorite si cateodata reale si ele.
M-a incercat un sentiment ciudat cand am citit postul anterior. Dar ieri, cand te-am vauzt pe holurile liceului si m-ai lasat sa te i-au in brate, m-am simtit din nou ca ''la magazin''. De fapt, magazinul nu se poate inchide… pentru ca tu nu poti sa te inchizi, Liz!
Erai atat de frumoasa ieri!
Nu ar sti nimeni. Nu-i ca-n filme… sa pleci si sa stie exact unde esti.
ai sti tu. e suficient
Jul, si tu erai frumoasa… si tremurai, si m-ai strans tare tare in brate… si azi nu ai mai aparut…
evergreena, vreau ca-n filme!! Nu-i suficient.