M-a prins unu noaptea curățând o gutuie și chinuindu-ți ție somnul neprogramat. Îmi lipesc gândurile în șir indian ca post-it-uri pe frigider. Zâmbesc a frică și-ndoială și-apoi îmi amintesc cât mă iubești. Împachetez o amintire nefolositoare și port în geantă zilnic un bilet adeziv cu ‘te iubesc’ de la un bărbat care nu mi-a mai scris nimic altceva. Niciodată. Dar mi-a cumpărat mai multe cărți decât tine.
Mă pregătesc de somn cu gândul la un colț din atelierul/dormitor. N-am plasă de insecte la geam. Absurd. Și vreau neapărat fotolii pe terasă pentru țigara mult prea rară și tot trecută de unu noaptea. Cât camera e goală, pisicile miaună cu ecou.
E octombrie. La mulți ani! Te iubesc de cinci ani.