Mi-am luat o zi liberă și o așteptam fericită. Mi-am planificat-o, plănuit-o și așteptat-o. Binenteles că exact ziua asta a trebuit să fie mohorâta și cețoasă, eu să am o migrenă și telefonul de muncă să sune continuu.
Am început să mă uit la The Sopranos. Unul dintre puținele seriale nevăzute până acuma.
—
După cum știți, blogul mi-a fost hackuit. De două ori. De un evil hacker sau virus și de atunci primesc continuu avertizări de login attempts failed. Încă îl reconstruiesc. Încet.
—
I’m feeling a little down. Parcă prea multe lucruri urâte/triste se întâmplă în jurul meu. Se întâmplă și bune dar întotdeauna ne marchează mai mult alea rele. Îmi caut terapia potrivită în cafele cu mult lapte și ceai negru frisch pikant cu bergamotă și lămâie. Nu-mi place lumina ultimelor zile de februarie. Mi-e dor de februarie trecut când nu visam așa urât.
—
Sâmbătă și duminică sunt iarăși la târg. La Dunărea Mall în Galați. Cu tot ce fac eu din ața mea colorată.

—
Cred că mi-e dor de soare și ferestre deschise larg.
—

You know that the pursuit of happiness is guaranteed in writing? Do you believe that? A bunch of f**king spoiled brats. Where’s my happiness then?
It’s the pursuit that’s guaranteed.
Yeah, always a f**king loophole.