Am făcut, încet, mulţi paşi în spate, mi-am scuturat părul desfăcut să-mi ascundă faţa şi-am ridicat frumos o ceaţă egoistă între mine şi lume. Autoapărare. Lumea să vadă doar straight face. Eu, după zid, trăiesc frumos. Duminicile, dimineaţa devreme, citesc cu picioarele în Dunăre, mă bucur ca un copil când pescarii de lângă mine scot ceva şi fac poze la sălciile bătrâne pline de dorinţe ce se împlinesc sub forma pufului cu seminţe.
—
Din Game of Thrones ne-a rămas ca replică: “Poţi să pleci.. dar fără ouă…” (cu referire la ouăle de dragon din care – spoiler- chiar ies pui de dragoni). De la imitatori şi copiatori, ne-a rămas replica: “Cine eşti şi de ce trimiţi oameni la mine?”. Ambele au exact sensul pe care vreţi voi să li-l daţi.
—
La munte, la mare, la târg şi la concert. Toate vara asta.
—
Muzică, cuburi de gheaţă şi cafele târzii; dor de ducă, dor de tine şi stare războinică; nevoie de bani, nevoie de soare şi nevoie de dragoste.
—
Birou răcoros şi job aglomerat/stresant. Eh.
—
Monday, Summer, my world.
—
mmmmmmm…ce bine suna!
mmm :)
Eu vreau mare. Atat. Dar marea mea.
Si eu. Marea mea. Muntele meu. Saptamana viitoare. :)