E ciudat cum multă lume care mă citeşte, simte şi spune că se identifică cu mine şi în acelaşi timp fiecare înţelege diferit ceea ce scriu/simt eu. Ciudat şi frumos să-şi vadă sentimentele lor în frazele mele, viaţa lor în întâmplările povestite de mine şi iubirile lor în iubirile mele şi în acelaşi timp să vadă fiecare în parte altceva şi binenţeles diferit de ceea ce scriu eu. Şi-apoi m-am gândit că şi eu mă regăsesc diferit în postarile de acum aproape trei ani în urmă. Cred că dacă ceea ce citim ne place mult, dacă e scris sincer şi verosimil, imediat asociem o experienţă proprie sau ne identificăm cu povestea, personajul, senzaţia. Şi bucata din noi asociată sau identificată se schimbă în timp chiar dacă povestea citită rămâne la fel. Probabil de asta sunt cărţi în care acum găsesc înţelesuri ascunse şi nebănuite cu ani în urmă când le citeam prima dată.

(foto)

    Miros de lăcrămioare din dreapta şi de cafea fierbinte din stânga, stare de bine prin telefon de la distanţă, gând mândru pentru rezultat frumos, seară lungiţi pe canapea şi debate cald despre cât de mindblowing e fotografia asta pentru unii, discuţii lejere despre femei frumoase care şchiopătează, prăjituri cu cremă şi senzaţia că mi-am pus viaţa în mâinile tale de câteva ori şi nu m-ai dezamăgit niciodată.
 
    Caut flori mici de liliac mov cu cinci petale.