Un drum ce-obişnuiesc să-l fac cu tine, fără tine e mai lung. Un semafor durează mult mai mult. Singură niciodată nu am loc în maxi-taxi. Stau în picioare. Cu tine aveam un loc mereu. Expresorul de cafea nu merge când nu eşti lângă mine şi mă prinde ploaia în papuci. Migrenele mi-au revenit semn că-mi lipseşte ceva vital şi farmacia e închisă. Cu tine o găseam deschisă-ntotdeauna. Câinele de pe scară m-a lătrat scurt. Sau m-a întrebat de tine…
E duminică noaptea… mi-e somn… ia-mă în braţe, îngropă-ţi faţa în gâtul meu, şopteşte-mi noapte bună şi să dormim… Mâine vreau ca drumul să mi se pară scurt, semaforul să se facă verde imediat, să am loc în maxi taxi lângă tine, cafeaua la expresor să mă revigoreze şi ploaia să îmi placă. Migrenele să fie vindecate de farmacia deschisă iar câinele să se întindă leneş când ne vede!
Frumos tare gandit si scris… un pic trist am simtit dar frumos! Mi-a sunat a despartire… nu?
Nu, Naty, doar dor…
:)
deci… ceea ce vrei tu sa spui defapt este ca exista o persoana care stie sa faca cafea la expresor… al meu e in bucatarie… gelos… beau 3 in 1
rames, geloasa azi am baut 3in1… si expresorul era doar unul de la un chiosc, nu proprietate personala, esti norocos!
O declaratie de dor originala :)
evergreen, sincer e autentic, sincer iesa cel mai frumos!