Ciudată-n aer. Poate pentru că începe şcoala. Eu o simt şi nu o înţeleg. Părere de rău generală şi stare de melancolie cu gândul la vacanţa agitată şi terminată. Toţi se gândesc la ce le trebuie pentru şcoală, pentru căminul facultăţii unde vor locui, pentru mansarda ieftină şi minunată care-i va adăposti la 15 minute de universitate. Trag cu nesaţ aer în piept, aer de zile libere, ultimele. Toţi par a se apuca de activităţi ce trebuiau făcute toată vacanţa… citit în parc, lenevit pe bănci la aer, jucat jocuri cu orele în faţa calculatorului. Cât mai au timp.
La mine, pentru că nu-ncepe nimic şi planuri de schimbare au dat chix resimt nevoia bilanţului şi a concluziilor. Tot de la tensiunea asta. Şi mă gândesc că a fost un an bun, din toamnă până-n toamnă, un an bun pentru sufletul meu, groaznic pentru finanţe (graficele celor două sunt mirror like) din care nu aş schimba mare lucru zis sau gândit şi nici un om iubit, respectat, cunoscut. Am să mă lupt în continuare să menţin bruma de afacere pe linia de plutire şi sufletul la fel de fericit.
Săptămâna asta tensiunea se va risipi…
Vreau o seară racoroasă în care să beau vin roşu cu apă minerală foarte puţină, să gătesc cald şi îmbietor, să miroasă bucătăria a cimbru şi ulei încins, să ascult muzică calmă în surdină şi să râd zgomotos la bancuri stupide. Să cad în melancolii zâmbitoare gândindu-mă că anul ăsta mi-a adus cei mai frumoşi oameni aproape, mi-a dat motive să-i iubesc şi mai ales mi-a readus vechii prieteni lângă mine. Voi bea paharul de vin roşu pentru voi cei noi şi pentru voi aceiaşi! Şi pentru tine…