 |
| (tumblr) |
... limitations of human understanding…
Un ieri bizar şi fără timp de muzică. Marţi seară m-am bălăcit într-o ciocolată caldă şi-apoi m-am lăfăit într-o conversaţie calmantă cu Sweet Hellen. Ne-am încruntat o oră la un început de an urât. Nu, de fapt, la un început urât de an, pentru că anul ăsta va fi până la urmă frumos.
Vin seara acasă cu un zâmbet secret şi păstrat doar pentru tine. Cumva ai reuşit să mă faci conştientă de puterea mea. Cumpăr pomelo şi lapte proaspăt. Fac friganele calde unse cu dulceaţă, mă lipesc de tine şi mă uit în linişte la comedii romantice. Zâmbesc. O lună grea, opt ore după alte opt, nopţi nedormite, documentaţii şi-un cadou imens.
Dacă primăvara asta o să refuze să mă surprindă cu zile însorite la mijlocul lui februarie mă pune la ambiţie să îi arăt ce-nseamna anotimpul nostru. Un plan, o recompensă, o revanşă.
N-am inspiraţie şi nici răspunsuri. Trăiesc într-un oraş cu oameni urâţi. Cu oameni care gândesc urât. Cu oameni care nu gândesc. Oaze de linişte găsesc în câteva priviri sau suflete. Puţine totuşi.
Câţi mai trebuie să plece de lângă mine să-mi pot pierde încăpăţânarea de a rămâne? Şi-apoi mi-am dat seama, eu nu trebuie să plec, eu doar trebuie să te aştept să mă iei.
Post Scriptum pentru Aida. Colega mea. Nu mişcă nimeni şi nimic online fără ca ea să ştie. Şi ştie doar ce vrea să ştie. Îi zâmbesc cald pentru că e un om frumos. În toate sensurile posibile ale cuvântului.
Hai ca nu sunt chiar toti urati, depinde din ce unghi ii privesti. Cu putin optimism poate o sa-i privesti intr-o alta lumina. Un gand bun la tine, ca un inceput de an curat si plin de promisiuni. (blink)
Lord D'If, ce rezonanta are nickname-ul asta… in mine… Iti multumesc pentru urare si gand bun. Eu, tie, fericire iti urez… o fericire cum o meriti, my first best friend forever… whatever forever may mean…
be the change you wanna see in the world..zicea un optimist. chiar..când alții gândesc urât, arată-le tu cât de bine e să gândești frumos.
http://armoniasimturilor.blogspot.com/
Anca… prima oara am auzit replica in Prison Break (patetica si ignoranta sunt cateodata) :) Gandhi … multumesc, sunt optimista si chiar sunt un om bun… dar obosesc. Obosesc.
e si normal sa obosesti cand privesti aceleasi lucruri zi de zi pana cand chiar si acele lucruri te privesc cu aceeasi ochi dar un obraz mai gros.
intrebarea ar fi, mai poti?