Memory is a snare, pure and simple; it alters, it subtly rearranges the past to fit the present. (Mario Vargas Llosa)

După un somn adânc de 16 ore trăiești cea mai bizară stare. Mă simțeam perfect odihnită și lucidă dar nu reușeam să îmi amintesc parolele la conturi. Mi s-a părut mai safe să deschid netbookul care se conectează singur și default.
Pe tv o emisiune cu Andrei Șonka (coordonatorul Observatorului Astronomic ‘Amiral Vasile Urseanu” din Bucuresti) m-a ținut fascinată dar a prelungit senzația. Oamenii vorbeau despre alinierea planetelor, 2012 și “aliens” (spus cu vocea și însoțit de gestul arhicunoscut). Acum e Star Wars pe tv. Deci încă nu-s revenită complet la realitate.

Multe lucruri pe care mi le amintesc nu mi se potrivesc deloc sau mi se potrivesc prea bine. Și asta mă face să mă întreb dacă nu cumva le-am inventat. Le-am inventat special pentru trecut.

Cafeaua nu dă nici jumate din luciditatea pe care o speram. Faptul că ninge turbat nu m-ajută. Nu știu încă sigur dacă m-am trezit sau încă dorm.