Azi simt în mine amestec ciudat de spumă moale cu gust de nes, cioburi ascuţite de gheaţă fină, zahăr netopit şi prea dulce, gust amar de cafea, răcoare în valuri ca frisoanele, urme lipicioase pe buze şi degete.
 Cred că te poţi bucura cu adevărat de lucruri simple şi fine, fericiri mărunte şi comune doar când eşti privat de ele, când îţi sunt interzise sau când îţi este batjocorită senzaţia. Atunci, ca un făcut, începi să realizezi valoarea lor de fericiri mici şi indispensabile, gustul lor dulce şi satisfăcător şi minunata trecere a timpului umplut de ele. 
 Azi am să te văd în forma unui biscuite vanilat la marginea frappe-ului din capul meu. Azi, cine vrea, mă serveşte moale şi liniştit, cu dâre ude pe obraji, cearcăne mov şi glas şoptit. 
 Lumea bună pleacă să asculte Serj, live, la Sibiu. De ziua mea cântă Korn la Peninsula. 
 Când am senzaţia că viaţa mea se destramă trebuie doar să mă uit în ochii tăi şi să mă asigur că ea abia începe să se ţeasă. 
 Doresc cu pasiune un anotimp, îl cer, îl chem şi îl invoc. M-arunc în el şi-n tot ce poate aduce, în clişeele care l-au făcut dorit, în temperaturi extreme şi presiuni atmosferice, în locuri care-l scot în evidenţă şi-apoi oftez şi spun gata. Vreau următorul anotimp. Şi-ncep să îl invoc. 
 Deja invoc o toamnă curată cu bănci ude şi eşarfe colorate, un bicmen gros cu glugă şi tenişi cu şireturi albe, parfumul tău care se simte cel mai bine în serile răcoroase de toamnă, păr răvăşit de vânt turbat, cafele calde şi cer cu nori negri, furtuni şi zile-n pat cu dragoste.
 Ce nu se vede dar există, ce realizează echilibrul şi-mi ţine viaţa încă mergând, ce ţine tot laolaltă e metafora oribilă numită întuneric. Întunericul din mine. Partea care jigneşte şi ţipă în selfdefence, minte şi trădează doar ca răspuns cu aceeaşi monedă, înjură şi zâmbeşte sadic,  care nu crede în monogamie şi dispreţuieşte sistemul, citeşte zilnic şi cu plăcere Kaos Moon şi îl găseşte plin de adevăruri cu tot cu frazele lui puţin prea vulgare. Culmea e că partea asta nu anulează nici un alt principiu despre sinceritate, pasiune şi nebunie după care am funcţionat până acum, nu creează nici un paradox cu faptul că dragostea e sentimentul pentru care trăiesc, că ciclic ne găsim suflete pereche şi prieteni sinceri şi adevăraţi, că pentru fluturaşii din stomac şi oameni care îmi fac rotiţele să zbârnâie mă încăpăţânez să supravieţuiesc. 
 Luna asta la sfârşit fac 30 de ani. De-abia acum înţeleg.