La mine în suflet, toamna s-a instaurat. Îşi cere drepturile de melancolie şi introspecţie. Optimismul îmi spune că va fi o toamnă frumoasă. O toamnă decisivă. Răcoarea îmi amestecă gândurile. Uşa la balcon deschisă larg şi un pisic moţăind ghemuit lângă mine, o perdea umflată de vânt şi gândul la un prieten vechi. Eu. O cafea caldă la miez de noapte. O poezie citită fără răsuflare. Lacrimi calde. Un gând apoi la tine şi la un milion de feluri în care mi-ai spus la mulţi ani. La felul cum mi-ai făcut cadou toate pisicile din lume şi cum ai reuşit să le împachetezi, cum mi-ai dăruit o plantaţie de cafea şi cea mai frumoasă ceaşca fermecată, cum mi-ai adus-o pe Anais Nin şi cum ai ştiut să-mi dăruieşti toată muzică pe care mi-o doream să o ascult şi cum 29 de lumânări înalte şi subţiri au fost ale mele de la tine în cutia plină cu lumânări magice cu miros de cafea. Clipesc mai des. Mi-e rece. “Un rege fermecat şi o prinţesă adormită” mă bântuie. Îmi mângâi încet un semn ciudat pe gât. Camera e întunecată. Eu singură. Un pergament uriaş îmi aminteşte de cei mai frumoşi oameni pe care îi cunosc. Şi câtă dragoste le port. Dacă anul asta m-a schimbat, toamna asta mă defineşte. Aştept octombrie să te sărbătoresc. În visele mele. În viaţa mea. S-au scurs abia 50 de minute de toamnă şi eu am primit şapte versuri dedicate prin sms. Într-o pilotă pufoasă şi parfumată am să sărbătoresc ‘noaptea în care te-ai jucat prin părul meu’. Pentru că azi merită sărbătorită.

Green Day- Wake me up when september ends
Asculta mai multe audio Muzica