This shit right here is for you

Așa începe una dintre melodiile mele preferate.
E exact vreme de Korn și Slipknot în căști. De Rome și Opeth. De Stone Sour și Eddie Vedder. De Metallica și Everlast. De Placebo și Nirvana. De muzica mea.

Luna asta organizăm Schimbul de Cărți. Iar ne întâlnim noi, organizatorii, și bem singuri că așa e în Galați. Și nu-i că nu ajunge eventul la oameni. Eh. Dar noi o să organizăm.

Am nevoie de o schimbare de scenariu. Doing.

Am nevoie de Cluj în octombrie, de Paris în martie, de București în iunie.

După cum se vede îmi vine să mă plâng, să înjur și să nu-mi pese. Dovadă că mă simt bine. I have everything I need. And if I don’t have it, I just go and get it. Simple as that.

Octombrie cu tort de ciocolată cu mentă

Așa o lună frumoasă! Green Day se trezesc (asta-i cu zâmbet pentru Arashi), îi încă destul de cald să stai pe-o treaptă de oraș, destul de frig să te înfășori în eșarfe, e luna când toamna e cea mai toamnă. Luna asta fac 5 ani de blog, 1 an și-o lună de domeniu propriu. Luna asta, oameni frumoși își sărbătoresc ziua de naștere. E luna studenților, cafenelelor, castanelor și umbrelelor. Octombrie e de obicei luna în care eu plec în căutarea mea.

Mă bucur. Am obosit să vegetez. Cami e terapeutică. Continue reading

The air around me still feels like a cage

Locul meu in lumea asta mare este acolo unde, deocamdata, lipsesc. (să citiţi Scrisori catre Rita!)

Ştiţi scenele din filme cu plajele alea curate la apus, cu valuri mici şi vânt cât să te încălzească cineva? Superb… ai vrea acolo… Şi de ce nu încerci s-ajungi? Cine te opreşte să-ţi pui ca destinaţie finală o plajă americană sau o Bora Bora? Cine te-mpiedica să îţi încerci norocul ca artist în marele măr. Apartament micuţ şi bani cât de-o cafea de tonomat. Oricine are şansa şi dreptul la ea. Nimeni nu spune că-i uşor. E visul greu, atârnător, dar e al tău. Continue reading

We can always see other people’s problems more clearly than our own

Am încheiat o săptămână epuizantă și oarecum urâtă. Grea. Veselă dar obositoare. Colorată dar sufocantă. Am dormit mult și am lăsat-o să alunece pe lângă mine.
Vorbesc foarte puțin dar, paradoxal, obosesc vorbind.
Toți mi se par stricați sau greșiți Continue reading

Brunettes make better psychos

According to my Pinterest boards I should be some kind of old crazy cat lady, boho witch, coffee slut, who loves crochet and knitting, likes tattoos, have alcoholic friends and her salary comes in yarn balls.
Oh, wait… :|
Come on!! My friends are not alcoholics!! Just to be clear.


Clișeele alea că nu-ți dai seama cu adevărat cât de important e un om în viața ta decât după o pauză temporară (în cazuri fericite) sau definitivă (în cele mai nefericite) a prezenței lor în viața ta, sunt realități repetate excesiv. Normal că-s adevărate.
După două zile de mailuri am început din nou să visez în culori, să gândesc clar și să dorm odihnitor. Am început să zâmbesc din nou.
Am o mie de planuri, și nu mă poate opri nimic să umplu două genți cu îmbrățișări strânse și să plec spre Cluj la sfârșitul lunii. Chiar doar pentru adunat castane și mâncat clătite. Nimic altceva și-i destul.

Număr din 8 în 8 și respir doar aer de 7 jumătate, dimineața. Cafea fierbinte în pahar de plastic, spumă de lapte și plimbare matinală prin parcul cu pini. Doamna care îmi servește cafeaua în fiecare dimineață încearcă să mă înduplece cu o prăjiturică de 1 leu. Am față de cookie monster pentru că insistă de prea mult timp. O spune ca și cum știe sigur că e exact ceea ce-mi doresc. Mnu.

I knit so I don’t kill people… soooo… nevermind the witch, beware of the cats!

Wet leaves of Autumn and purring cats

Mă învârt cam fără scop. Deși scopurile stau frumos aliniate pe o listuță.
Croșetez colorat, apoi desfac.
Mă joc pe telefon. Instagram și Statigram cu pisici și toamnă.
Plănuiesc să relansez magazinul de pe breslo. La fel de colorat. Planific cafele în timp ce beau cafea, textele în engleză îmi par mult mai frumoase. De când învăț germană, mi se pare că știu așa de bine engleză!
Caut trei comedii faine și îmi cobor din pod toate pilotele pufoase și păturile leopard, cumpăr niște vin roșu, niște ceai parfumat și niște limete și îmi strâng prietenele la o seară caldă și înfofolită. E doar în plan.
The summer heat is already a distant memory.
Mi-e groaznic de dor de Cluj. Îi simt mirosul, îi aud foșnetul, îi imaginez culorile și-i cunosc lipsa. Încă n-am întâlnit un oraș în lume pe care să mi-l fi dorit mai mult casă decât Clujul. Dar am văzut puține. Încă.
Snuff pe repeat.

“Mă abandonez stărilor mele de somnolență – mă abandonez influxului de vise vagi – mă abandonez relaxării voinței și rațiunii. Mă dizolv în lume.” …citesc…

Under the weather

Absolut nimic nu-i calculat. Nimic din ce pare a fi. Calculez aiurea și număr din doi în doi. Din două în două. Numai ce nu-i de numărat.
M-am gândit când m-am simțit ultima oară fericită. Și m-a fericit scurt și frumos amintirea.

Avem un talent în a ne lipi de exemplele negative mult mai repede decât de cele pozitive. Răul din unii e Continue reading

Cloudy

Summer was hot and intense. Summer was relaxation and fun, was love and careless dreaming.
Because I’m born on August 30, summer is the reset button on my life.
I’m still receiving gifts.

Intrarea-n toamnă e panică și groază. E așezatul la loc, întorsul la/în tine și planul unei noi ierni și veri. Dacă ai unde, la cine și cu cine.
Prea serios.
Brrrr.

Me wants new, warm, happy sensations. Așa tare cum mă iubesc eu pe mine, tare plictisitoare îmi par zilele astea. Eu mă plictisesc pe mine. Uh. Ce-oi fi făcut cu plăcerea cafelelor, nebunia inodatului și împletitului, glumele gălăgioase în gașcă veselă și lacrimile somnoroase la filme siropoase, cărțile deschise cu fața în jos, plimbările prin parc și cafenelele ospitaliere? I’m not enjoying myself.

Hai cu veștile bune.

Diminețile fără tine ar trebui interzise

How can I be lost if I’ve got nowhere to go?
Cu cât îs mai liniștită, mai organizată și cu lucrurile rezolvate cu atât sunt mai mari furtunile în mine.
Sunt un om bun, știu asta. Oamenii din jurul meu mă iubesc. Simt asta. Nu sunt singură. Nu cred că am fost vreodată. Și totuși, e un moment dinala de rahat în care oricât m-aș învârti și oricât aș căuta sclipiri în privirile din jur, Continue reading

I feel like a brain damaged choo choo train

S-a lăsat liniștea. Liniștea aia racoroasă, cumva la limita dintre confortabilă și deranjantă. E aproape atât de odihnitoare încât obosește.
E gol.
E încă bine. Dar ‘deocamdata’ e atât de sigur și real încât mi-e frică.

Fără nici o legătură, cu foarte puţină importanţă şi aproape fără sens. Ziceam acum 3 ani cât de norocoși suntem câteodată când întâlnim unii oameni. Cu legătură, destul de important și cu ceva sens.

Sunt pacifistă și m-amuză bârfele luate-n serios. Nu cred niciodată poveștile care încep cu: “mi-a zis o prietenă care are o verișoară care e bună prietenă cu soră prietenei lu’ cutare, care știi doar că nu ar avea de ce să zică ceva neadevărat”.

Mi-e dor de alarma vietnamezului. Și de ușa trântită de Noah.

Nu mai am răbdare cu oameni dificili ce crează situații complicate și-și afișează intenționat minunata fire/viață/inteligență complexă. Cândva mă provocau, acum mi se par neoriginali (if I may say so). Original e simplu și sincer. Neapărat inteligent. Aproape imposibil inteligent și simplu. :D
Și-acum vorbeam de oamenii noi. Complicații mei vechi rămân forever complicații mei.

Cadouri neoferite, stare bolnăvicioasă de epuizare fizică, liniște și gol.