The world is full of walls

by

M-am întors din orașul taxiurilor crem și al rinocerilor zburători. Din orașul școlilor de balet și al cartofilor prăjiți. Din orașul turnului de televiziune și al berii DAB. Din orașul trenurilor subterane, metrourilor de suprafață și al tramvaiului suspendat. Din orașul celor patru pisici și al vacanței mele. Dortmund.
Am zburat pentru prima oară și mi-a fost frică. Încă îmi este. M-am plimbat continuu și m-am minunat. Am întâlnit mult mai puțini nemți care știu engleză decât mă așteptam să întâlnesc. Am întâlnit mult mai mulți străini care știu română decât mă așteptam să întâlnesc. Am mâncat o grămadă de bunătățuri, am băut cafele multe, m-am pierdut pe pietonale și comerciale, am cumpărat suveniruri, eșarfe, vederi, brichete și-o lumânare. Am primit cadouri, am socializat, am cunoscut oameni frumoși și m-am întors acasă.
Mi-a plăcut. Totul avea un sens acolo. Vă recomand A&O Hostel. Fix în centrul orașului, exact lângă gară, extraordinar de curat și frumos, bun bun ca și preț (100 Eur toată săptămâna).
Înainte de a pleca m-au speriat sfaturile de pe HostelWorld și Trip Advisor despre rețelele de transport în comun (multe și scumpe) dar acolo am învățat rapid traseele S-Bahn (un fel de regio dar care mergea și subteran), U-Bahn (un fel de metrou dar care mergea și pe la suprafață) și H-Bahn (un fel de vagon suspendat ce făcea legătura între diverse colțuri din campusul universitar). Nu prea ai cum să te pierzi: hărți mari, indicatoare, blue point-uri, info point-uri. Multe.
Binențeles că la aeroport mi-am scotocit tot rucsacul pentru că le apărea pe scaner ceva ce le semăna cu recipient cu lichid. “Oh, it’s a candle!” au zis în cor. Atunci mi-am dat seama că mă plimbam în șosete pe-acolo și că e cazul să-mi pun ghetele dacă vreau să mă îmbarc.
Cursul de germană m-a ajutat. Mai bine vorbești în germană stâlcită decât în engleză clară. Te vor înțelege mai mulți oameni.
Dortmund e un oraș colorat, cu oameni colorați care vorbesc multe limbi colorate, trăiesc în case cu ferestre colorate și au priviri dintre cele mai colorate.
O să mă mai duc. Dar până atunci: Paris. Și Praga. Și măcar încă o data Viena.
M-am întors fericită la dragostea mea din Galați, cu gândul la dragostea din Cluj și purtând cu mine dragostea din Dortmund.

There is another world, but it is inside this one.

I remember August like it was yesterday

by

O vară intensă și de care aveam nevoie.
S-a încheiat cum trebuie. Când trebuie. Și prevestind o toamnă faină.
Geamul deschis și pilota pufoasă fac a somn bun. Urc scara scârțâind a lemn și pod, și-mi răscolesc cutiile în căutarea toamnelor trecute. Eșarfe, teniși, pulovere cu glugă și un rucsac.
Iubirea e aceeași, doar toamna e alta. Și omul.
Mă duc să-mi odihnesc gândurile într-o altă limbă, pe un alt mal de apă, cu un alt turn de televiziune. Mă duc să-mi conturez noi dorințe.

When september ends, don’t wake me up… let me dream on.

Being human is exhausting

by

Câteodată mă întreb cine mă citește. Știu câți. Mulțumesc.

Obosesc încruntându-mă cu gândul la greutăți. La bani. La limite. Mă odihnesc cu gândul la tine.
Lumea și-a terminat vacanțele, aproape și-a intrat din nou în ritm retard și monoton de muncă. Eu îmi încep vacanța la sfârșitul săptămânii ăsteia. Și plec. Citesc în pauza de masă Travel Guides și îmi verific conturile pe HostelWorld și TripAdvisor. Mă gândesc să îmi fac check in-ul online, săptămâna asta. Îmi număr banii. Urban Backpacker. Eu.

Vara se termină cu mahmureala de după ziua mea. Pe ultima sută de metri am luat o minge de baschet în brațe și-o raniță cu 3 prosoape în spate, Xenocidul și o pungă cu struguri albi și m-am dus sâmbătă, la 7 dimineața, la ștrand. N-are rost să vă explic cum e să te bălăcesti singur într-un bazin imens cu apă albastră. Sau cum simți zorile înfășurat în prosoape pufoase, citind fraze filosofice.

Când am împlinit 30 ani am făcut depresie în toată regula. Am plâns nefericită de cum, unde și cu cine eram. Când am făcut 31 de ani doar o semi depresie. Am plâns nefericită că parcă nu eram unde credeam eu că o să fiu. Fac 32 anul ăsta și-s calmă. Îs obișnuită cu noul prefix, doiul e abia la început și viața mea e cam cum mă gândeam eu că o să fie (când eram mică și mă întreba lumea despre viitor). Dacă la 30 și la 31 simțeam că timpul meu a trecut, la 32 simt că timpul meu a venit.

Joc WOW pe un calculator prea bun. Fac mandale din noduri și mi-e dor de tine. Mă gândeam zilele trecute ce fain îți stătea în catsuit și-atât.

Mi-am dat seama că planeta noastră e pe moarte. Da, abia acum.

Mă întrebam cu voce tare și privire pierdută, mângâind-o inconștient pe Zombie, ‘ce fac cu pisicile într-un moment clar apocaliptic??’ Cred că așa se întreabă și părinții mai paranoici astral sau cumva. Hm. Le bag în rucsac și fug. M-a liniștit posibilitatea asta. “în caz de ceva, să le poți mânca mai târziu” – asta ai completat tu. Absurdă discuția, frica, concluziile sau cvasisolutia. I can’t be the only one.

Pe voi v-am cunoscut toamna. Pe tine primăvara.

Mă imaginez la bătrânețe pe un fotoliu balansoar, împletind bâțâită și cu o pisică neapărat neagră torcându-mi în brațe. Nu-i rea imaginea.

Being human is exhausting. I think I’ll just go back to being a zen and powerless hippiewitch, drinking coffee, raising cats and listening to classic rock.

You incomplete me

by

Am stare de pinguin țepos. Cu buton. Mă aricesc îngrozitor la nimic și la orice. Mă fac ghem și mă așez în brațele cui mă suportă. Nu cer explicații și nu dau explicații nici pentru îmbrățișări și nici pentru sărut și ocolesc tensiunea și încordarea chiar și greșit presupusă. Și mi-e bine bine. Când nu-s mahmură. Adică tot timpul mai puțin duminică.

Ca un pinguin țepos ce se respectă, ador să merg la bazin sâmbăta dimineață prea devreme când soarele încă nu se vede, norii sunt gri și răcoroși și nu-ți cere nimeni bani la intrare. Și-apoi mă enervez pe drum înapoi spre casă când iese soare turbat.

You can be the ripest and juiciest peach in the world…

I can be a Scubacat. When I’m not an awkward penguin.

I’m ignoring Monday.

It’s always words that undress you…

by

Sfârșit lent de vară.
Scriem când plouă și cum iubim când plouă, cum plângem când plouă sau cum dansăm fericiți în ploaie. Scriem când e cald, cum se simte pielea fierbinte și cum ne abandonăm bronzului, mării sau nisipului. Scriem când ninge, cum ninge și cât de tari se simt parfumurile iarna. Scriem primăvara, cât am așteptat-o, cât de verde e și cât ne răscolește inimile. Scriem despre furtuni trăite, lună plină sau ploaie de meteoriți.
“Poets Writers are always taking the Continue reading →

Lava Lamp

by

Nesting.
M-aş arunca fără să mă gândesc de două ori, în timp pierdut întinsă pe mesele maseozelor şi cosmeticienelor din spa-uri, în saunele din reclamele imense şi în împachetările lor cu nămol lăudat că te vindecă de stres. Mi-aş vinde sufletul tăiat în cubuleţe pentru un foc de tabără, o noapte racoroasă şi-un cer cu stele de pe vârf de munte sau poate o baie într-o piscină cu gust de clor. O bălăceală într-un bazin adânc clar m-ar vindeca.
Prea multe de făcut într-un timp mult prea scurt. Rămâi cu o senzaţie că ai pierdut ceva. Nu-i bine. Schimbăm, remaniem şi răsucim.
Îmi place să mă trezesc cu tine. Continue reading →

The Search for Something More

by

Orice împlinire târâie sinistru după ea o depresie idioată de pierdere de sens. De scop. Ne excităm artificial mintea cu speranța unui alt om ce ni-l putem imagina mișto din două rânduri, trei cuvinte, câteva share-uri faine și-o poză blur de profil. Ne căutăm un nou scop. Mai întâi în oamenii de lângă noi. Începem să-i privim altfel, testăm limite și ne analizăm propriile reacții când rămânem doar noi cu noi. Adaptăm părți din noi din speranța găsirii aceleași fericiri ce-o credem în alții. Adoptăm gesturi, cuvinte și plăceri străine nouă. Când oamenii de lângă noi sunt epuizați în toate sensurile posibile și din toate unghiurile, ca prieteni, amici de băută, obiect de fantezie, rolemodel, crush, fuckbuddy poate sau semirelatie eșuată, trecem mai departe. Căutăm semidepresivi o nouă scânteie să ne aprindă beculețele, să ne învârtă rotițele și să ne fluture stomacul. Un om cu o compatibilitate de plan, de zâmbet, de muzică, de noutate, de ambiție sau de sex. Ceva, orice.
În căutarea asta bizară ne schimbă starea și-un film bun, o muzică, o carte. Fără om. Ne trebuie o țintă sau un target valoric. Un deadline personal. O destinație sau un nivel de confort. Un tipar sau o convenție. Ceva, orice. Ne agățăm de bloguri cu păreri superioare și categorice. Ne plac femeile care emană putere și sex. Bărbații care se arată singuri și neînțeleși. Complicații stricați. Introvertitii cinici. Flegmaticii nihiliști și pretențioasele misterioase. I always fall for those.
Unii duc la extrem singurătatea, depresia, nefericirea sau căutarea. Copiază absurd, mint urât, se prefac mișelește. Și-și adâncesc starea. Se dau mai complicați decât sunt. Se vor mai. Și nu-s.

Eu n-am pic de nihil în mine. Îmi găsesc sensul existenței în cele mai superficiale chestii. De la torsul unei pisici, o cafea caldă cu lapte, o baie cu spumă până la o felie de pepene împărțită, mirosul unui petec de piele sau zâmbetul tău. Dar am momente când îmi scapă plăcerea, de atâtea ori suficientă, printre degete și stau încruntată câteva zile.
Îmi trece.

A madman’s flashbacks

by

Fă un cd pentru mașină cu playlistul ăsta! Stick. Fac un stick. Mergem la munte. Când? Când? Vai! Ce frumoasă e! I knooow… dooah… E frumoasă tare! Așa-i?! București pe caniculă? Mi-e dor de București. Deja.
—
Azinoapte ascultam Placebo. Prin telefon. Apoi m-am odihnit. M-am trezit cu ochii mari, rimelul întins și poftă de cafea. Am zâmbit. Am zâmbit.
—

Bună dimineaţa, femeie frumoasă şi nebună care eşti a mea toată…
Muzică veche ce-mi ridică inima în gât. Întuneric beznă şi doar o luminiţa albastră de la calculator. Omega. Bigger, better, now… Îmi pipăi buricele degetelor. A vacantion is a countdown. T minus our life and counting. Oraşul ăsta e simplu. Atât de neatrăgător pentru tine acum. Plin de faze urâte şi de oameni pe care i-ai evita. Şi ea. Wish I was too dead to cry. Mi-e dor, mi-e dor de cât te iubeam şi habar n-aveam. Tu îmi povesteai de zidurile cu pisici de prin Italia. Şi melodia noastră.
Mi-e dor de primele mele greşeli. Când încă nu erau aşa de grave. Şi ţineam de atunci cu dinţii de tine. Puneam dorinţe în sticlute de pixies, îmi trimiteam spiriduşii rackets să le ajute să le îndeplinească… Îmi ciufuleam părul cum îmi spuneai tu că îmi stă bine. Simple woman, won’t you take me home tonight?
Mi-e dor de oamenii din viaţa noastră. De fiecare altfel. Cu toate că toţi au fost şi poate încă mai sunt naşpa. Mie mi-e dor de ei. Că eu ţin la oameni. Şi plâng pentru ei. După ei. Şi dau tot din mine când simt că merită. Chiar dacă simt prost.
Mi-e dor de tine cel mai tare. De faleza în maşina ta. De dealul şi răsăritul în braţele tale. De săruturile din umbră. De supermarketuri. De Vama Veche. De cât de pudică erai faţă de mine. De nebunia şi de frumuseţea din noi şi din muzică noastră. Falling stars, forever Falling stars. Pune-ţi o dorinţă.
Falling stars drain every night. We drain people every night.
Please raise your child today the way that you were born to play.
Mă doare capul şi mă mănâncă obrazul. De la lacrimă.
In an arrested silence we plead to our insane gods. And the voices in our heads.
Vreau să ne fie bine şi să fredonezi în fiecare seară cu mine câte o melodie nouă pe care o descoperim. La o fereastră deschisă larg.
Trece timpul… când nu sunt lângă tine simt că înnebunesc. Mă tampesc, mă prostesc, mă plafonez, dispar şi mă pierd.
Nu mai am cuvinte să-ţi spun cât te iubesc.
Is there anybody there who hears me crying? I’m dying! Is there anybody there when it’s over…? Just passing the time, wondering how your people will ever survive. Whoring down your whoring streets, killing you while you’re killing me.
Am să adorm acum în aşternutul tău, cu laptopul tău în braţe şi pe muzica noastră. Trezeşte-mă să te duc la o cafea. Să te plimb prin lume şi să înnebunim împreună.

The girl from the attic

by

The girl upstairs is such a freak. What does she do up there?
Sometimes, in the evening, she goes out and comes home in the most intoxicated way. She’s not the mental kind, off her medication, screaming all day “Virgin Mary, you fucking alien!” but still, I can hear her talking with her black cats with weird names. From all the noises I imagined she’s all grumpy and avoidable. Not in a dangerous way but a harmless mood wrecker type, you know.
One day I saw her watering her plants that she’s keeping in front of her attic door. From all her movement in the hallway, a slight scent of coffee, laundry detergent and maybe cat’s litter box, invaded my space.
From that moment on, I felt safe.
Not safe like I understood that she’s harmless or not a nutcase but like I never felt this safe in my whole life, the way I felt inhaling her smell and picturing her watering the plants.
In the middle of the night she was listening Voltaire.
I smiled and felt even safer.

It is possible to change other people’s behavior by changing one’s reaction to them

by

From Dale, the lemonade guy, with love:

You can make more friends in two months by becoming interested in other people than you can in two years by trying to get other people interested in you.

It isn’t what you have or who you are or where you are or what you are doing that makes you happy or unhappy. It is what you think about it.

If you are not in the process of becoming the person you want to be, you are automatically engaged in becoming the person you don’t want to be.

Everybody in the world is seeking happiness – and there is one sure way to find it. That is by controlling your thoughts. Happiness doesn’t depend on outward conditions. It depends on inner conditions.

When two partners always agree, one of them is not necessary.

Dale Carnegie – author of How to Win Friends and Influence People (1936) (carte care nu mi-a plăcut deloc în ansamblu, și care, ca orice altă carte motivațională m-a plictisit teribil — e așa exagerată pe alocuri dar are fraze ce te fac să aprobi clătinând singur din cap sau gânduri precum ‘been there, done that’)