Încerc să îmi odihnesc ideile. Poate aşa o să dispară vâjâiala asta din cap. Ieri m-a certat finuţ şi superior. Doar pentru că am avut sentimentul că trebuie să-mi cer scuze pentru că îmi place un om. Şi-apoi de ce aş menaja pe toată lumea în discuţii şi-aş miza pe extrasinceritate când de fapt singura persoană cu care ar trebui să comunic e cea care îmi place?! I-au venit sfaturile frumos şi matur. Nu mă aşteptam. Mulţumesc. Aşa îţi sfătuiam şi eu pasiunile? Deşi presimt că voi fi speechless următoarea dată iar comunicarea se va rezuma la un zâmbet tâmp am să mă reduc cumva doar la această direcţie. I could go on and on but let’s move on shall we? Say, you’re me and I’m you and they all watch the things we do and like a smack of spite they threw me down the stairs… haven’t felt like this in years… the great magnet of malicious magnanimous refuse! Let me go and plunge me into the dead spot again! That’s where you go when theres no one else around it’s just you and there was never anyone to begin with now, was there?

Cred că e timpul să apari din nou. 

 Am învăţat că sunt oameni cu care mă simt bine să tac. Am învăţat că e mai bine să nu încercăm să trecem la nivelul în care ne simţim bine vorbind ci mai bine ne bucurăm de nivelul probat. Am învăţat că cine sunt nu-mi poate spune nimeni. Nici cum să fiu şi nici de ce. Mi-e bine chiar dacă e greu. Regretele îmi sunt doar clişee uzate din dragoste şi-s mici şi nesemnificative chiar dacă le percep eu mari. Lista cu lucruri făcute până acum e mai mare decât cea cu neîncercate. Lista cu lucruri propuse şi realizate e mulţumitoare. 

 Între timp se fac şi liste calme cu vin roşu şi vin alb, cafele tari şi alune sărate, cuburi de gheaţă şi muzică în surdină. Înainte de zori, fac 31 de ani. Zâmbind oamenilor care mă iubesc. Mi-am programat dorinţele, mi-am programat gândurile pe care să le trimit, mi-am programat planurile care încep de mâine.  Nu vreau cadouri. Vă vreau doar pe voi.