Aștept să treacă iarna asta ne-iarnă. N-o simt printre atâtea alte noi în jurul meu. Aerul curat are gust de nectar de piersici iar fumul e din nou cu aromă mentolată. Diminețile sunt târzii și nu atât de revigorante dar cafeaua e întotdeauna bună. Și când o fac eu și când o faci tu. Am ajuns aici și încă nu ne dăm seamă. Eu încă mă minunez.

Mă uit din nou la That 70’s show și râd cu lacrimi. Mă scald într-o lene nemaiîntâlnită de mine până acum dar îs nerăbdătoare cumva.
The onslaught of thoughts. The index finger in front of closed lips is the most widely recognized gesture of silence…
Ex silentio. Cu totul altceva.
My inner silence is not about the absence of sound.

Argumente ce sună mult mai bine în engleză. Îmi caut echilibrul. Mă tratez cu tăcere. Lecţii calme despre Univers.
Lumea e mai frumoasă şi mai caldă când eşti lipit de mine. Mi-e teamă că doar mi te-am imaginat şi mă surprinzi iubindu-mă. Shiva. Prieteni ce doar mi se par a exista. Mi-e frig vindecabil doar de tine. Mâine dimineaţă te trezesc devreme. Flash back. Flash forward. Te îmbraci somnoros şi pleci zâmbind cu tot cu îmbrăţişarea mea. Pe drum mă suni cântând ‘let it snow’. Te-ntorci cu un pomelo îngheţat şi mă măsori aşa înfăşurată în pilota rosie, desculţă-n hol. Te iubesc pe muzică neascultată. Mi-e drag când fugi de gălăgie şi agitaţie şi te ghemuiesti în mine. E aceaşi senzaţie ca atunci când îmbrăcăm acelaşi hanorac, în acelaşi timp.
Încep reconstruirea mea. Îmi dai bucăţi din tine acolo unde crezi că-i gol. Şi nu numai ca să mă întregeşti ci şi ca să mă recunoşti doar tu.
Shut your eyes, shut your mouth, and open your heart.