I feel as if I’ve come to a place I never thought I’d have to come to. And I don’t know how I got here. It’s a strange place. It’s a place where a little harmless dreaming and then some sleepy, early-morning talk has led me into considerations of death and annihilation.

Când ne liniștim și cumințim avem timp să ne dăm seama unde suntem. Dureros e momentul în care realizăm că habar n-avem unde ne îndreptăm și că poate nebunia zilelor sau lunilor trecute ne ferea de conștientizarea asta acră. Încotro?

Încă aștept energia aia care măcar să-mi învârtă rotițele nu neapărat să mă propulseze înspre ceva.
Sunt tristă și optimistă. Flo mă forțează să mă recitesc și-apoi îmi dă peste cap myfeedly cu postările ei. Zâmbesc. Pisicile dorm perfect rotund pe colțuri de canapea. Azi am fost la cumpărături și am realizat că nu mai știu să fac cumpărături. Am ajuns acasă cu șervete de bucătărie, un pepene de 9 kg, supă la plic, forneți și mâncare pentru pisici. La mâncarea de pisici știam exact ce trebuie să iau. În rest, nu.
LostLady^^

Vreau să m-ascund și nu știu cum. Nici unde.

There is love of course. And then there’s life, its enemy.