When the soul lies down in that grass the world is too full to talk about.

Mă liniștesc. Simt. Începând din seara asta mă liniștesc. Timpul începe să își revină la trecerea lui normală, îmi revin preocupările casnice, ideile artistice și planurile de viitor. În sfârșit îmi trece nebunia concertelor și agitația zilelor la soare în Vamă, a întâlnirilor nebune, berilor târzii și meselor aglomerate. Aerul devine respirabil, camera neaglomerata, sufletul ușor și viața, per total, frumoasă.

Zâmbesc optimist. Laptopul s-a întors din garanție. Bani n-am. Cipsurile îmi fac rău. Pisicile mele mă urăsc. Prietenii părăsesc Galațiul, se îndrăgostesc, fac cinste sau doar nimic. Cadourile pentru ziua mea vin prea devreme. Ochii tăi sunt prea frumoși.

Învăț să-ți fac loc în viața mea. Învăț să uit de zâmbete amare și de stres. Realizez câtă nevoie aveam de tine. Te las să mă convingi să dau șanse dar să mă țin departe de drame. Îmi reevaluez prioritățile dar scara de valori niciodată. Îmi place că te-amuză cum viața îmi dărâma, rând pe rând, principiile. Mă opresc din dat. Orice. Frustrez. Dar zâmbesc optimist de la miedul dacic cu scorțișoară.

Vreau să tac cu tine. Nu mai vreau să vorbesc mult timp de-acum încolo. Tu îmi înțelegi și-accepți tăcerea oricât de mulți ani ar dura.

Out beyond ideas of wrongdoing and rightdoing there is a field. I’ll meet you there.