Îmi vâjâie capul a idei, a dor, a dorință și a intimidare. Am declarațiile/gândurile/reproșurile pregătite pentru trei femei. Diferite. Și în colțuri opuse de lume și de mine. Și mă opresc doar azi la tine.
Mi se repetă poveștile pe suflet, pe telefon, pe chat. Mi se repetă senzațiile în suflet, în lacrimi.
Îți zâmbesc tâmp de la distanță și n-am nici cea mai vagă idee cum să te fac să înțelegi. Abia m-a înțeles el după ore de explicații și desene cu săgeți fosforescente. După întrebări pe lângă subiect și rugămintea de a repeta răspunsul de trei ori.
Sunt bine.
Suntem bine.
Am încercat cumva cretin să te țin separată pe tine, tu, a mea de tu, a lui. Și-am răbufnit rece, bosumflat și semidramatic când el a amestecat noțiunile, imaginile și părțile din tine într-o ghiveci (să-i spunem), exact în prima zi a lunii noastre.
Ți-am scris mesaje despre elefanți o zi întreagă. N-am trimis nici unul. Că nu știu cum. Și asta-i reproșez că a făcut. M-a închis sub scară, de unde nici un mesaj nu pleacă, nici un elf nu ajunge și nici măcar curajul nu-i o trăsătură tocmai evidentă.
Uf, și e urât să pui o întrebare zilnic și să primești 40 de răspunsuri negative. Și-apoi, în prima zi de august răspunsul să fie da, eu să-ncep să tremur, aerul condiționat să scoată zgomote ciudate și rujul roșu să dispară de pe buze. De pură placere, toate. Și-apoi și groaznica mărturisire că fiecare nu e fals. Și era da, de la prima întrebare.

Mă cred o femeie greu de mințit că nu prea interzic plăceri. Chiar și independente de mine.
În fine. În altă viață o s-avem alt start. Noi două. Eu mai am opt de încercat. Din toamnă.

I have formerly used owls for short distance memos, but switched to enchanted paper aeroplanes because owls made too much mess with their droppings and shed feathers. Și da, o bufnița găsește destinatarul oriunde s-ar afla acesta.
Iartă-mă. N-ai idee cât îmi lipsești fără să te fi avut vreodată.