Mi-e greu să mă desprind de orice. De locuri, de lucruri, de case, de lumini. Mi-e mai ușor la oameni. Pentru că ăia de care nu vrei să te desprinzi, oricum nu te desprinzi oricât de departe ai pleca de ei. Sau ei de tine.

Cu cât mi-e mai bine într-un loc, cu atât sunt mai aproape de plecare.
—
Zile atât de aglomerate încât sfârșesc prin a nu face nimic și rămân cu o stare aiurea de worthless. Mă opresc brusc din orice și încerc să mă regăsesc și-atunci m-atacă inițiativele pline de bunăvoință.

Dimineață zâmbeam tâmp în aerul de verde ud. E vineri și zi de salariu.

—

 Ieri am revăzut o prietenă și din viteza mașinii trecând pe lângă ea i-am făcut cu mâna și i-am zâmbit sincer bucurându-mă de revedere. După câțiva ani. E frumoasă tare și imposibil de ratat cu privirea. Mi-a răspuns veselă la salut.  Ne-am cunoscut cu ani în urmă și încă am o mulțime de lucruri în viața mea care îmi amintesc de ea. Fotografii, amintiri, floarea pe care i-am dat-o în noaptea în care era mireasă, săptămânile în compania ei în Alba Adriatica, tenișii mei argintii, crăciunul cu panettone și șampanie, petrecerea la care ne-a bătut poliția la ușă, seara de cărți și prea mult cherry… Multe.  Și ea are. E actuala iubită a fostului meu soț. Și, cumva, social ne este interzis să fim prietene. Mie mi-e ciudă. Și în continuare mi-e dragă.

—

N-am timp de scris. Scriu postări doar în gând. Îmi trebuie un Brain RSS linked to my blog. Să bipăie colorat și să publice gândurile ușor corectate. Mama mia ce mi-ar plăcea.

Îmi este greu spre imposibil să țin un job de 8 ore, un blog personal cu pagină de Facebook (this one), un blog de handmade, două magazine online ( național pe Breslo și internațional pe Etsy) de produse handmade cu vânzări destul de mari, pagină de Facebook pentru brandul Lizknot Handmade, un cont de Pinterest, un cont de Tumblr, un cont de DeviantArt, prezență la târguri locale sau naționale și eventual și o viață personală cu picături de muzică, seriale, cărți și pisici. Tot ce înseamnă conturi online sau updatari nu se rezumă la câteva clickuri și pentru un produs pe care îl vând în maxim două zile eu am muncit la confecționarea lui o săptămână, l-am fotografiat, am editat pozele, le-am încărcat pe toate conturile și în toate magazinele, l-am împachetat, i-am confirmat comanda clientului și am făcut un drum la poștă să îl trimit însoțit de două formulare completate. Și nu vând unul. Vând multe. Și fiecare acțiune nu se poate face global și crește exponențial munca. Și n-aș renunța la nimic din toate astea sau poate doar la day job la care n-am cum pentru că dintr-o căsnicie ratată am rămas cu o rată la apartament.

Și-apoi mă gândesc că nu mai am timp să-mi răcoresc gândurile pe blog, să-mi mângâi pisicile, să stau cu orele în băi cu spumă, să mă plimb pe faleză sau să inventez ceva nou și minunat.

Dar concertele? Dar dragostea? Dar călătoriile? Dar evenimentele pe care le organizez?

Uf. I need a best friend. La care să mă plâng de toate astea. Care să râdă de pasiunile mele, să sprijine nebuniile, să împartă preocupările și să îmi ia gândul de la multe și apăsătoare cu poveștile erotico comice pe care le-a trăit în ultima săptămână. Și din când în când să ne îmbătăm și să ne promitem prietenie veșnică. Să nu depindem unul de celălalt (una de cealaltă) dar să ne dorim să depindem. Aștept CV-urile la adresa de mail din Multiliz. Ca să știți în ce vă băgați vă anunț că toate prietenele și surorile pe care le-am avut de-a lungul timpului, eu le-am îndepărtat la un moment dat când am considerat (pe bune sau total eronat) că nu-mi merită prietenia și dragostea. Ah, și nu-s bună la ținut secrete. Cu cât îs mai grave cu atât le public mai repede. :D