People hate the truth but, luckily, the truth doesn’t care

Vai, ce departe plec!
I’m thirty three. I’m a crazy cat lady, blogging and making colourful yarn handmade stuff. Ascult rock și am puține tatuaje. Vorbesc cu pisicile și îmi dau check in pe oriunde mă duc. Visez aiurea la o lume mai bună. Exersez incantații de dragoste, calm și bine. Tocmai ce mi-am dat demisia din cel mai stresant dayjob într-un birou zgomotos și aglomerat pe motiv că-mi strica zenul. Și-am hotărât să trec munții și să mă mut în partea cealaltă de țară la 600 km depărtare de orașul natal. Mainly because Herr is living there. Sunt îngrijorată pentru că se presupune ca Herr să conducă 600 km prin România după ce a condus toată viața lui de șofer în Germania. Mna. Și-mi iau covorul, ațele, grillul, tablourile de la Ina, tabloul de la Aida, dreamcatcherele, craniile, globul de cristal și pisicile și plec la Cluj.
Trăiam boem aici. Independent și miserupist. Absolut neînțeles. Și-am zis să trec la un level superior că îmi era tare bine în direcția aia. M-am născut în zona cu cei mai răi, agresivi și invidioși oameni? Mă mut în zona cu cei mai buni, calmi și sinceri. Sunt prea plictisitoare și visătoare pentru oamenii ăștia încrâncenați, încruntați și îndârjiți.
Plec optimistă. Suport cu greu ultimele zile la birou. Beau pahare mari de vin roșu cu Ina și încerc să o conving să mă viziteze acolo. Respir greu și apăsat. Mă desprind greu. Simt că fug. O fi și ăsta un adevăr. Poate fug înspre, nu neapărat de.

Îți trebuie mult tupeu să iei hotărârea de a pleca departe de tot ce ești, ce-ai avut și ce-ai strâns în viața ta, de toți ai tăi și toate ale tale. Îți trebuie curaj. Timp de 3 ani mi-am construit curajul ăsta că nu-l aveam nici eu.
Când sună Herr zâmbesc cretin și mă foiesc prin casă ca să-i descriu bagajele. Într-o sacoșă am îngrămădit paleta de cartofi prăjiți, tuburile de acrilice și un pămătuf de praf făcut din pene maro. În alta am converșii, o agendă și plicuri cu bule. Castronelele pisicilor primite de la Mab sunt fix deasupra. Și sticluțele cu oje colorate turbat.
Încă nu am împachetat masca venețiană și tuburile africane. Dar nudul pictat pe catifea sigur nu îl iau.

Sunt speriată. Maxim 3 minute c-apoi m-apucă fericirea. Și-n fericirea asta aș vrea să vă scald un timp.
Fericirea mea proprie, personală și independentă este my higher purpose. Despre asta scriu, despre asta vorbesc și spre asta mă îndrept. Nu fericirea sau nefericirea altora. Nu alegerile altora. Nu principiile altora. Nu viața altora.

Everything we hear is an opinion, not a fact. Everything we see is a perspective, not the truth.

18 comments on “People hate the truth but, luckily, the truth doesn’t care

  1. Laura Negoi says:

    Adevarul e un concept pur subiectiv, beibule. Singurul adevar si singura fericire care conteaza sunt ale tale. Restul sunt acolo sau nu. Time will tell. Pana atunci, let’s drink to that!

  2. Arashi says:

    Drum bun și viață frumoasă :)
    I admire your courage.

  3. Flo says:

    Conceptul de “Herr” ar trebui folosit mai des. Altceva n-am de zis, ca ma fatai prin casa, degeaba, pe Rammstein, si-s convinsa ca-ti cresc bucuria cu-a mea. Ca si mie imi place sa vad oameni incantati ca fac ceva ce vor musai-musai sa faca. Da’ asta cu “Herr” s-o tii minte, ca suna bine si-mi place mie si-asa. Da, asta era. Plus ca nu stiu sa conduc pe niciunde si nici despre asta nu pot avea o parere. Da.

  4. Flo says:

    Aaaa, de cand ma tin sa te-anunt, mare lucru mare: ma declar cunoscuta de catre tine, deci iti acord dreptul de a ma muta de la “Liz citeste” la “Liz cunoaste”. Acuma, na, daca nu indeplinesc criteriile de “Liz cunoaste” nu-i bai, da’ vroiam sa stii ca de partea mea a baricadei nu-i nici o problema.

  5. Flo says:

    Laura draga, eu una iti dau voie, nu-i problema, desi nu prea pricep ce-ti veni acuma-acuma, cand n-am zis nimica-nimica demn de indragosteala. Da’ na, pot eu sa ma pun in calea afectiunii tale?! Mnu prea. :P

    • Laura Negoi says:

      Lovely Flo, eu ma indragostesc de taceri mai mult decat de cuvinte. Si tacerile, la fel ca impletiturile tale, sunt adorabile :) In plus, m-am indragostit de cand te-am vazut prima oara, da’ abia acum am curaj sa recunosc :p

  6. Georgiana Vînău says:

    Îţi doresc un nou început cu de toate….toate cele bune! E prea frumoasă zona unde pleci ca să ai vreun dubiu că nu vei reuşi.

  7. Blizz says:

    Safe trip Liz.:D Stiu cum este cand te muti, dar vei vedea ca va fi bine-bine :)

  8. docica says:

    Stiu ca noi ne-am vazut extrem de rar, dar tot o sa-mi lipsesti. Bine ca blogul nu pleaca nicaieri! In Cluj am un prieten vechi, tare drag, caruia i-am tot promis ca-l vizitez si nu am reusit. Parca as trimite cu tine, acolo, un sarut pentru el. Si o strangere in brate.

    • Liz says:

      :) o sa fiu in continuare aici. Nu plec nicaieri. Deja simt ca traiesc acolo. Tu intelegi distantele cel mai bine. Cred ca si distante mai mari de-atat. :) Am sa imbratisez oameni random ca sa fie sanse sa-si primeasca si prietenul vechi imbratisarea :)

  9. Flo says:

    Liz drag: Ii bine, tu, cum nu? Desi nici acum nu-i chiar adevarat, ca ma si citesti. Unde-o pui tu pe Laura ii treaba ta strict personala, nu ma bag, n-am treaba.

    Laura draga: Lasa-ma, tu, in pace, cu-asa afirmatii, ca ma rusinez si ma fastacesc si nu stiu ce sa zic. Mai ales ca-i vorba de tacerile mele, cu care ba ma lupt pana la sange, ba ma-mpac resemnata, ba le-mbratisez, de nici nu mai stiu, nici ele, nici eu, ce fel de relatie avem. Multumesc. :)

  10. lorddif says:

    Pleci la Clijjj….sunt invidios pe tine. Sa-ti fie bine ! Sa fie intr-un ceas bun ! Ah, Clujul…..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

six + twelve =