That’s the whole – and that’s the part of it

My superpowers are unleashing… și până și eu sunt speriată. Am mood-uri vechi puse pe repeat. Retrăiesc același și același lucru.
Sunt liberă. Puternică. Iubită. Şi mă ascund după un blog. Prove me wrong.
Bad shiver, having realized that nobody will ever love me in that overabundant, overexpressive, overthoughtful, overhuman way I love people. M-am răcit. Mi-am pus şi lacăt.
De ce eu? dar nu vreau să spun nu știu … că știu… mereu știu…
E foarte uşor să-ţi iasă declaraţia, să nimereşti cuvintele şi momentul perfect atunci când o simţi. E foarte uşor să faci pe cineva fericit atunci când îi iubeşti fericirea, e simplu să reuşeşti continuu după ce ai reuşit prima oară muncind din greu, e frumos să dai când primeşti. E uşor să impresionezi prin reuşite atunci când nimeni nu te crede în stare dar şi să te bucuri cu cine a crezut în tine şi te-a sprijinit.
Vremuri bizare. Luni prea pline şi prea mari. Oameni nebuni şi invidioşi. Oameni frumoşi şi departe. Stres şi uitare. Soare, un plan şi o eşarfă. Obloane trase, uşa încuiată şi odihnă. Somn agitat şi dorinţă. Sex şi orgasm după orgasm. Vis agitat şi senzaţia de cădere în gol. Putere, pumnii strânşi şi maxilarul încordat. Un text pe telefon, o melodie şi o reţea căzută. Pisici, peştişori şi aşteptarea. Curaj, hotărâre şi degetul mijlociu în sus.
Gândesc mult prea erotic, lately. Nu pot să scriu aşa. Pot doar şopti.
Apele mi s-au liniştit, nisipul mi s-a aşezat. Ştiu cine sunt şi cum mă numesc. Mă amuză cei care fără doar măcar să încerce să înţeleagă cine sunt şi ce-i cu mine, îşi pot permite luxul să tragă concluzii cu aer definitiv. Câtă prostie. Şi mai ales cât consum inutil de energie. Cum aş putea să sugerez cum să consume altfel o oră, zi şi energie fără să par vulgară ci doar sinceră?
Cred că povestea vieţii mele ar şoca. O viaţă, de altfel, plină de clişee. Nimic atât de neobişnuit în oameni, perimetru şi situaţii. Şi chiar destul de normală şi lipsa limitelor. Dar ar şoca şi supăra prin fericire şi putere. Prin satisfacţie şi dragoste. Şi nesupunere pentru nimic în lume, sistem, om rău, un standard învechit şi-o limită doar de manipulat. Trăiesc pentru senzaţie şi sentiment. Şi-atât. Pentru că la urmă doar în ele ne calculăm viaţa fericită, nu în cât am rezistat, cât am îndurat şi cât am sacrificat, cât am părut, cât am mimat şi cât am reuşit să păcălim ci doar cât am simţit.
Se-nchina mulţi la amestecătura asta de principii fără limite, de zâmbete flower power, de ţel suprem în dragoste şi orgasm, de fericire şi detaşare egoistă şi inofensivă dar nimeni n-o adoptă şi prea puţini rezistă când alţii încep a-i judeca. Păcat. Că tot ce trebuie să faci e să iubeşti şi să fii sincer. Şi-aşa dezlegi toate enigmele.

“When one looks back at one’s life, it is easy to mark the turning points. It is not always so easy to know them when they arrive; but this one, I dare say I knew well enough. It had been a long time in coming, and in some part of me, I had accepted it. Even so, it was another thing when it happened.”

Powerfull state of freakyness. Just made it up. De ce? Uite, am să-ţi spun de ce… because, in the end, the love you take is equal to the love you make.

3 comments on “That’s the whole – and that’s the part of it

  1. Dinu Roman says:

    Povestea oricui ar șoca. Depinde cine o citește.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

5 + 13 =