If life is a waste of time and time is a waste of life, then let’s get wasted and have the time of our lives!

Azi sunt la a patra cafea și primul pesmet copt. Amestec gândurile și iubirile. Interpretez renunțările. Te iubesc-uri prea multe se-aud prea tremurate și de prea departe încât nici vocile nu se disting. Îmi iau liniștea din gesturi reflexe de dragoste. Făcute paradoxal pentru prima oară. Nu, nu din instinct.

E greu să ţi se impună să fii cel mai tare. E greu tot timpul să ai de atins un level, să ai de demonstrat că meriţi locul, omul, sentimentul. E foarte greu să nu dezamăgeşti cu cea mai mică delăsare, cu doar o frică sau o lene. E greu să inventezi cuvinte când niciodată n-ai ştiut. E greu să uiţi eşecuri mici şi să-ţi găseşti puterea de a continua aproape imediat. E mult mai uşor să taci. E mult mai uşor să plângi că doare şi să aştepţi. Mult mai uşor să fugi. Fără măcar să ţi se potrivească gestul. E uşor să ignori, să îţi bagi gâtul între umeri şi căştile în urechi. E uşor să tragi o linie în faţa ta, între tine şi lume, sa-ti inchizi telefonul sau să-l arunci de asfalt când simţi privirea, gestul sau tonul dezamăgit. E uşor să te ascunzi sub o piatră inventând inconştient motive pentru care eşti aşa. Mult mai uşor să te crezi victimă şi cel rănit şi să ignori că tu răneşti o dată prin nereuşită şi-apoi prin renunţare. E uşor să spui nu ştiu, nu înţeleg şi nu pot.

E foarte uşor să-ţi iasă declaraţia, să nimereşti cuvintele şi momentul perfect atunci când o simţi. E foarte uşor să faci pe cineva fericit atunci când îi iubeşti fericirea, e simplu să reuşeşti continuu după ce ai reuşit prima oară muncind din greu, e frumos să dai când primeşti. E uşor să impresionezi prin reuşite atunci când nimeni nu te crede în stare dar şi să te bucuri cu cine a crezut în tine şi te-a sprijinit.

Prea obosită. Mă simt amenințată, încolțită și invidiată. Am sprijinul la doi pași și-un țipăt. Și sunt o armată de oameni prea buni să cadă pentru cauza ce nu-i a lor. Singurul scut ce-a funcționat până acum a fost prezența ta. Ce-mi dă o indiferență față de orice și oricine. Și nu-mi rămâne strop de complezență.

We will gradually become indifferent to what goes on in the minds of other people when we acquire a knowledge of the superficial nature of their thoughts, the narrowness of their views and of the number of their errors.

Expecto Patronum! Așteptând septembrie, o să mă lupt cu dementorul ăsta ce-mi dă târcoale. Patronusul meu e câteodată o pisică și întotdeauna tu. I love you! Allow me to explain it to you through interpretative dance… Numai apari odată în fața mea! Dear eyelashes, wishbones, dandelions, pennies, shooting stars, 11:11, and birthday candles, DO YOUR JOB!!

“Pentru că până acum nimeni nu mi-a mai atins buricele degetelor cu buzele, cu dinţii şi cu limba.”  Cât a trecut de-atunci? Prea mult.

Când iubești, răspunsurile îți vin. Trebuie doar să le rostești.