(foto)
După o săptămâna de purtat ghetuţe am hotărât azi să îmi plimb tenişii albi. Evident, a plouat.
Când mă uit mai atent la tine, zâmbitoare, mă priveşti cu buza tremurând şi oftezi trist.
Clasa a 8-a mă citeşte. Mai mult de-atât, pliază blogul meu din imaginaţia lor pe viaţa mea. Clasa a 8-a se întâlneşte în Geenie că să vorbească despre cine e Liz. Vă mulţumesc. Eu sunt o legendă. Clasa a 8-a nu mă cunoaşte dar a auzit de mine. Dar când întâlnesc un om care printr-o împrejurare m-a cunoscut pe mine, woow! Clasa a 8-a, vă mulţumesc că mă citiţi. Şi mai ales vă mulţumesc că-mi inventaţi finaluri mult mai fericite decât sunt eu în stare să le creez, câteodată, propriei mele vieţi.
În rest, mă plimb prin ploaie cu tine. De-o viaţă chiar. Mi-ai complimentat, azi, fiecare trăsătură, şuviţă de păr şi încercare de zâmbet.
Happy Birthday, Rock! Be happy and enjoy life!
Schimb de cărţi, duminică la 15 30 în Geenie.
Ma intreb daca inteleg ceva copiii aia :)… au "niste treburi" cam grele de invatat de pe blogul tau :)
(pentru tinerii din ziua de azi… chiar sunt grele)
S, era ironic tot postul meu… ce-ar putea intelege niste copii de 13 14 ani care pierd dupamieze prin cafenele cu tigara-n mana… ce-ar intelege din orice discutie/scriere de "oameni mari"… si da, de-aici n-au ce-ntelege, comenta sau imagina… cel putin deocamdata…
suna a Lorelei
"semneaza clasa a VII-a" :)
De ce sunteti rai, ma? Nu stii niciodata ce lucru bun se lipeste de ei pentru totdeauna, tocmai pentru ca nu sunt nimic si nu inteleg inca nimic; un copacel plantat intr-un pamant salbatic de la marginea padurii, pe care nu s-o plantat nimic inainte, o sa creasca mai bine si mai frumos decat daca-l pui intr-o gradina napadita de buruieni si obosita deja de straturi de legume, tufisuri de flori, gard verde si-un mar vechi de trei decenii, tinut pentru umbra. Un procent din ce se prinde de ei acum au sa poarte cu ei prin lume si nu se stie niciodata in ce fel minunat are sa creasca procentul ala si in ce minunatie de stejar mandru are sa se transforme. Ii un procent mic, da, da’ merita blandetea noastra de “oameni mari”. Parca voi nu sunteti facuti tot din oase si n-ati fost influentati de lucruri sau oameni pe care in clasa a 8-a nu-i sau le intelegeati, ha, pe unele nu le pricepeti nici acuma, da’ le-ati tinut in voi si-acum stiti ca de-acolo ati inceput, cu chitara, sau pictura, sau chimia, sau System of a Down sau altceva cu care va ocupati. Cu totii venim din niste undeva-uri si niste cineva-uri, niste lucruri cu care-am rezonat pe sub cuvinte si expresie, asa ca io nu vad rau in faptul ca citeau Liz si nu pricepeau nica si nu simt nevoia sa le dau o palma dupa ceafa. Bine-ar fi sa inceapa si cu un pic de Liz.