War that no one won

   Am întâlnit mulți oameni urâți lately. Oameni fără profunzime. Oameni care își pomenesc de infinit mai multe ori genitalele decât le folosesc zilnic pentru funcțiile biologice. Și-am să zic doar că unii mi s-au părut isteți. Și modul în care un om domină un loc, un spațiu sau o relație îți poate da falsa senzație de superioritate. Și-apoi ochii ți se deschid.

   People with no morals often considered themselves more free, but mostly they lacked the ability to feel or love. Cei mai isteți o simt cu regret dar nu se cred în stare să se cizeleze. Culmea-i că sunt atrași de oameni buni și chiar atrag și-apoi când sunt respinși sau înlăturați își văd comportamentul, felul de a fi, fără vreo limită și liber, iar ceilalți cizelati și fini sunt repede catalogați ca limitați și încordați.

   Ah, de libertatea ar sta în înjurăturile repetate și neadevărate ca și sens. Nu-s pură, castă, pocăită. Nu-s prea ușor de lezat și nici nu-s fandosită dar p***, p****, c****, l***, f**** nu sunt cuvinte pe care să vreau să le aud și nu băutul, fumatul și trasul n-o să te ridice în veci în ochii mei ca fiind mai liber, mai extrem sau mai rebel. Nu înjura femeile, nu le lovi(prea mulți bărbați ce dau în femei am cunoscut eu, din fericire nu din calitatea de femeie a lor, dar am avut parte de experiența mea și mi-a fost suficient), nu le complimenta cu un argou atât de prost ce-n sensul propriu n-ai să știi măcar să îl respecți.

   Zâmbește, fă dragoste sau sex, nu f**e, bea cât să fii wity și vesel nu varză și cu blackout. Cel mai adesea astea ascund frustrări. Și e păcat de zâmbet. E grupul celor ce se dau rebelii fără cauză anume și ce-și proclamă viața trăită intens dar se zbat într-o mocirlă de vomă și femei ușoare, de “produs țigări” și mahmureală cruntă. Și își proclamă sus și tare o tinerețe trăită dar n-ajung nicăieri decât mult mai aproape de o moarte anonimă. Și-apoi sunt cei ce se trezesc la timp și-și înțeleg puterea și dorința și își păstrează pentru ei și cine trebuie cuvinte dure cât să spulbere și-atât. Nu doar de funul de a fi vulgar. Și înțeleg că mirosind frumos, clipind superior și filosofând calm ai tot confortul la picioare, ai cele mai frumoase femei, ai rândul calm de suflete pereche ce te-așteaptă și maximul de senzație în orice. Ai băutură să o bei când vrei, ai o țigară să o savurezi doar dacă alegi, ai sex curat și pasional sau nebun și murdar, ai planuri realizate și altele în curs de. Ai fericire și chiar sănătate. Ai exact distracția pe care o alegi și poate fi alta în fiecare zi. E așa de fină limita încât n-ai cum să le arăți diferența. Doar să o simți.

   Sunt oameni pentru a căror prietenie trebuie să lupți, trebuie să demonstrezi și trebuie să simți. Dar mai ales trebuie să fii. Sunt acei oameni ce au un standard și o viață în care pătrunzi greu. Îi vezi, îi invidiezi, ți se par fericiți și le cauți hibe când îți dai seama că e greu să ajungi la ei. Sunt elitiști și pun un standard care chiar de l-ai putea atinge ușor n-ai chef, nu-ți trebuie.

   Sunt și oameni fără standard dar ei își spun deschiși, ce acceptă pe toată lumea oricând și oricum, ce dau senzația că nu ascund nimic și-s oameni cool și împăcați. Oricum s-ar crede tot lipsa unui level e. E pe sistemul mai rău nu se poate, e pe direcția noi ne permitem orice deci nimic nu poate să fie mai rău de-atât încât să ne supere atâta timp cât noi ne comportam cel mai rău.

   Unii și-au înțeles libertatea de a tria prietenii și oamenii ce le intră-n viață și-n a trăi la maxim în felul propriu, unic și cucerind o lume și ceva din univers. Unii și-au înțeles libertatea în a-și bate joc de ei și ceilalți în cel mai clișeu și răspândit mod de a înțelege greșit libertatea și tinerețea.

   Unii își fac prieteni pe viață pentru că prietenia lor se bazează pe încredere și lucruri realizate. Alții rămân ciclic singuri pentru că și-au bazat prietenia pe gradele de degradare împărtășite.

  Și-i clar că-s oameni ce m-au supărat și chiar scârbit. Culmea, oameni care spun că luptă ca și mine împotriva sistemului. Ei făcându-și creierii terci seară de seară, eu încercând să mi-i clarific cu fiecare minut pe care îl trăiesc sau poate pierd.

   Femei ce invidiază dragostea, respectul, pasiunea, cadourile, satisfacția și prietenia pe care eu le primesc. Ele primesc înjurături, palme, abandon, dezamăgire, minciuni și indiferentă. Bărbați ce invidiază calmul, aerul seducător, efectul oamenilor faini și puncte din the bucket list bifate și nu înțeleg de ce ei nu primesc atenție, iubiri perfecte și priviri încărcate de dorință oriunde merg.

   Și în același timp cunosc bărbați frumoși și puternici ce îți zâmbesc și-ți spun exact ce simți și vrei să auzi, ce știu s-asculte, râdă și complimenteze, ce știu să scrie versuri, s-asculte muzică bună și să trăiască fain. Și am grijă să le spun de fiecare dată când îi întâlnesc. Am lista-n buzunarul sufletului și îmi redă doza de încredere în ‘masculini’.

  Bărbații care apreciază femeile au femei. Bărbații care apreciază doar o femeie rămân fără ea. Bărbații care nu apreciază și respectă deloc femeile și nu înțeleg de ce nu au femei, chiar n-au și n-o să aibă.

***

The war that no one won încă, e cel cu moartea și despre moarte trebuia să fie postul nu despre oameni superficiali. Despre Boală a lui Marin Sorescu (via Janett), despre Miller care mă îmbolnăvește și despre o ciocolată albă. Caldă.

7 comments on “War that no one won

  1. October Cat says:

    Pe sistemul comunismului și al Woodstock-ului: idei inițiale lăudabile, aplicate prost. Apropos de: ”Și-i clar că-s oameni ce m-au supărat și chiar scârbit. Culmea, oameni care spun că luptă ca și mine împotriva sistemului. Ei făcându-și creierii terci seară de seară, eu încercând să mi-i clarific cu fiecare minut pe care îl trăiesc sau poate pierd.”

  2. Rus Bianca says:

    Buna! Mi-a placut articolul tau prefum si forma de prezentare foarte cursiva…oamenii care injura, barbatii care nu apreciaza ce trebuie, singuratatea, femeia, invidia, etc.
    Cred ca oricat am predica noi despre aceste lucruri, lumea va ramane asa cum este pentru multi..cativa vor reusi insa sa modifice aspecte din viata lor…
    Multumesc.

    • Liz says:

      Nu-ncerc sa schimb pe nimeni si nici macar nu sunt pornita atat cat au crezut unii citind… is doar pareri, ale mele despre oameni pe care ii intalnesc… despre cum vreau sa fie viata mea si despre ce oameni primesc in ea. dar si despre ce oameni se intampla sa intre si mai apoi ii evit/ocolesc. Nu-s lucruri ce pot fi schimbate. De nimeni si cateodata cred ca nici de ei. Doar asa sunt unii.
      Eu multumesc!

  3. Meneopol says:

    Mă trezesc şi eu comentînd pentru prima oară printre gîndurile tale taman acum cînd eşti atît de supărată, intrigată sau doar iritată şi dai cu pumnul în masă cît să ne sară cafelele în nas! :) Ăsta să fie dezavantajul meu…

    Mă regăsesc oarecum în textul tău chiar dacă nu sînt chiar aşa grobial, neandertalian cum desenezi tu mai sus. Nu mi-am dorit niciodată să posed femei şi totuşi mi-a făcut plăcere. Nu mi-am dorit nicicînd să fiu “regele” dar mi-a făcut mare plăcere cînd am fost. În timp am început să cred că ăsta sînt şi că dacă schimb ceva la mine s-ar alege praful de femeile din viaţa mea, de iubirile mele, de versurile mele sau de vocea mea de măgar castrat pe care o exersez în baie.

    Eu cred că eşti cam dură cu cei pe care-i judeci chiar dacă îmi place nespus de mult cum articulezi vărguţa peste palmele lor! Totuşi… nu e treaba mea sau a ta să educăm oameni mari, vaccinaţi, cu temele făcute deja. Fiecare din noi ştim exact unde e limita sau unde ajungem atunci cînd sărim calul şi de aceea cred că fiecare se aciuiază pe-acolo pe unde se simte bine, împlinit, completat şi complementar.

    Cu toate astea, ca să vezi că şi eu am nebunelile mele, şi eu aş turna o oală de apă fierbinte în poala unui superficial… ca să se trezească dracului odată şi să înţeleagă că eu am muncit pentru fiecare vis al meu, pentru fiecare realizare, pentru fiecare femeie şi pentru fiecare prieten am pus deoparte un dram din sufletul meu chiar dacă mi-am simţit sectuită fiinţa în anumite momente. Am mers mai departe pentru că am un crez, o stea după care mă ghidez şi mă deranjează cînd vine un oarecare, chiar şi cel mai bun prieten, să-mi demonteze creaţia!

    Mi-a plăcut cum ai scris supărarea ta dar îmi pare rău că eşti supărată! :)
    Să fii iubită!

    • Liz says:

      Respect, Meneopol!
      Nu judec foarte aspru si nici nu vreau sa schimb partea asta mare de generatie care se iroseste fara plan sau directie si n-au idee de cum se simte o placere maxima. E doar o reactie cand oameni dinastia ma judeca ei pe mine, ca la 30 ani nu accept comportament si limbaj vulgar si nu inteleg prin anarhie si a fi rebel, prin ocupy sau anonymous sau ce miscari mai sunt, sa ma distrug pe mine. Nu. Eu sunt eu. Asa. Si vreau sa ocolesc sistemul curat si sincer nu scarbind sau ranind. Si culmea traind frumos. Si-am sa sustin orice idee periculoasa dar cu tinta sau o idee realizabila nu irosindu-mi viata.
      Multumesc, sunt iubita si iti doresc acelasi lucru desi sunt convinsa ca esti.
      Sunt onorata de prezenta ta aici. Iti multumesc.
      Si tot ma gandesc ca poate e de la generatie. Sau nu. Ca eu n-am fost asa nicicand.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

1 × one =