Schimb de Cărţi Cluj-Napoca mai 2014

by Liz

După minivacanța de 1 Mai și postări scrise doar în gând revin cu invitația la Schimbul de cărți de luna asta. Tot în localul boem cu răvașe la fiecare ceai și perne moi pe care stai lejer cu-o carte în mână: La Perne, despre care am scris și-aici.
De data asta punem la cale un club de lectură, dăm înapoi cărțile pe care le-am citit, salutăm oamenii noi, bârfim câte-n lună și-n stele, facem poze hlizite și răsfoim cărțile aduse sau recomandate în căutare de companie pentru zilele astea ploioase.
Pagina comunității aici.
Pagina eventului aici.
—
În ultimii ani de 1 Mai eu am fost ba în Vamă, ba la Cluj, iar în Vamă, iar la Cluj. Anul ăsta fiind deja în Cluj am făcut o excursie de o zi la Cheile Turzii, loc pe care îl recomand pentru câtă frumusețe, energie și liniște poate să dea.
Încet încet cuceresc teritorii noi. Și recuceresc teritorii pierdute.
E de bine.
Ne vedem la Schimb de cărți, joi, 8 mai, ora 19.
Apoi ne vedem în Galați unde merg o săptămână pentru probleme administrative, strâns în brațe părinți, pupat oameni dragi și luat la revedere pentru încă o bucată de viață, acasă la Cluj.

Viața la Cluj

by Liz

E în aceeași măsură mai grea și mai ușoară. E în aceeași măsură mai relaxantă și zen dar și mai aglomerată și obositoare. Oricât mi-aș analiza deciziile, oricât aș calcula și regândi, oricât aș scădea dorul și regretele, aș înmulți dragostea și-aș împărți totul la lunga așteptare, dă cu plus, dă cu dorință împlinită, dă cu fericire.

Am citit articolul ăsta pe Catchy.ro. Am zâmbit pentru că am bifat prea multe și am adăugat în gând multe multe altele. “Nu trebuie sムfie o aniversare ca săƒ-mi amintesc. Nu trebuie sムmoarムunul din noi. E doar pentru că zi de zi, noi doi ne avem doar unul pe altul. Aproape-aproape. Cu totul.”

Am fost ieri la Schimb de cărți. A ieșit o întâlnire/reîntâlnire frumoasă tare, cu multă lume, multe cărți, flori, perne, ceaiuri, zâmbete și poze. M-a uns la suflet că erau 3-4 oameni frumoși care au aflat de eveniment de pe blogul meu. M-am fâstâcit și n-am știut să socializez mai departe cu ei. Le mulțumesc aici.
Schimbul de cărți a fost într-un loc perfect: Cafeneaua La Perne. Măsuțe joase și perne moi, umbrele colorate și răvașe norocoase la ceaiuri aromate, grădină cu boscheți înfloriți și muzică bună, decor de poveste și gazdă zâmbitoare.

Cam așa arată:
page

S-au făcut cadou cărți, s-au împrumutat cărți, s-au răsfoit cărți și s-au programat cluburi de lectură. De la Povești Nemuritoare la Terry Pratchett, de la Bine că ești tu deștept! la Hobbitul. A fost frumos. Eu mă mai duc.

Mi-am încheiat ziua de ieri La Cizmărie cu Fără Zahăr. Frumos tare a mai fost și-acolo, cu bere multă, cântat și aplaudat și mult accent moldovenesc. :D Și iar m-am fâstâcit că nu-s obișnuită să întru într-un local unde Mihnea de la Luna Amară să bea liniștit o bere la bar iar Bobo de la Fără Zahăr să vină după concert să ne ureze personal ‘seară faină’ și dinastea. Și nici nu vreau să mă obișnuiesc. Vreau să rămân așa entuziasmată și să fac poze tremurate ca un copil din provincie ce sunt.

E timpul pentru a doua cafea și-un telefon la mama. Viața la Cluj îi faină.

Schimb de Cărţi Cluj-Napoca aprilie 2014

by Liz

Nu știu câți cititori am din Cluj, orașul în care locuiesc acum. Nu știu nici câți cititori mai am lipsindu-mi postările siropoase de aici. Dar țin să anunț Schimbul de Cărți din aprilie. Mie, la schimb de cărți, mi s-au pus în mână cele mai faine cărți pe care le-am citit vreodată și insist să cred în adunările astea. În primul rând pentru că e un motiv fain de socializare, de-o bere, o poză și o glumă, de-un ceai, o poveste și o amintire, de-o revedere, o cafea și o recomandare. Nu-i musai să aduci o carte, nu-i musai să pleci cu o carte și nu-i musai să ne povestești ce ai citit. Dar trebuie să-ți placă compania oamenilor care citesc. Poți să nu fi citit nimic mai mult decât recomandări de seriale pe Imdb dar la Schimb de cărți dai peste oameni care au citit toate cărțile după care s-au făcut serialele tale preferate, poate n-ai citit decât un autor și ții cu dinții de preferința ta iar la SDC ai șansa să dai peste un om care te înțelege, poate citești mult, tot, orice și vii să râzi în sinea ta de unii care-s abia la început cu lecturile grele și ai șansa să recomanzi. Schimbul de cărți se desfășoară după reguli și se ține o evidență a cărților intrate în circuit, dar vă zic din experiență că cel mai bine a funcționat pe recomandare personală pentru că după ce vezi un om de trei ori și bei o cafea cu el și schimbi trei vorbe și două gânduri știi sigur ce i-ar plăcea din ce-ai citit sau poate vrei să afli ce crede despre cartea ta preferata. De aia îi așa frumos. Schimb de cărți nu e neapărat cu și despre cărți. E cu și despre oameni. Cartea doar vine natural.
Nu cred că am prieteni cu care să nu fi schimbat niciodată nici o carte, să nu fi primit de la ei o carte, să nu le fi dat cadou o carte, să nu-mi fi răscolit rafturile sau eu lor.
Mno, eu mă duc la Schimb de cărți deși lista mea de lecturi n-ar impresiona pe nimeni și nici nu cred că încerc. Dar e un eveniment drag mie.
Schimb de cărți Cluj-Napoca este organizat de Iulia și Diana, în aprilie, pe 3, într-o joi după-amiază la 6, La Perne. Eu voi fi acolo.
Eventul de pe Facebook aici.
Un like la pagina Schimb de Cărți Cluj să fiți la curent cu fiecare eveniment.
Și un zâmbet de la mine. Doar așa. :)

Erstwhile evanescent

by Liz

Uităm bucăți din noi. Când le descoperim sau ni le-aduc, cu forța sau întâmplător, unii oameni înapoi în prim plan, ne bâlbâim confuzi între recunoaștere și negare. Meh. Trăiesc într-un alt ritm acum. După un alt beat. Și dacă valorile nu mi s-au dat peste cap ci doar au înflorit cumva înseamnă că am gândit și răstălmăcit bine universul până acum. E prima oară când mă simt stăpâna câtorva mistere.
Prea ne credem slabi și evităm subiecte. Prea ne ascundem după sau sub. Ah, și timpurile astea ne dau atâtea scuturi. Că măștile nu țin în fața tuturor și-apoi trebuie să fii bun și să știi să-ți porți masca și s-o faci credibilă. Sportul preferat e evitarea. Privirii, subiectului, discuției, locului sau omului. Cu nota de subsol a curiozității care ne-mpinge să aflăm/cercetăm/privim clandestin.
Și ce ne mai plac opiniile. Noastre despre alții. Niciodată invers.
Se poate! Ce? Exact ce vrei! Exact unde vrei tu! Exact cu cine vrei! Când? Ei, când-ul asta depinde mult de tine. Inclusiv dacă e niciodată.

Beau vin rose dintr-un pahar cu un om de zăpadă, ascult muzică pe vinil și din când în când joc câte un joc de Hearthstone. Ronțăi fericită dintr-un cubuleț de ciocolată albă de casă și-ncerc să mă hotărăsc la o culoare de lac de unghii.
Am adunat prea multe dezamăgiri. Poate am și dat la fel de multe. Habar n-am. Trăiesc într-o bulă.

The bad news is, people are crueler, meaner and more evil than you’ve ever imagined. The good news is, people are kinder, gentler and more loving than you’ve ever dreamed.

Artsy technicalities – Lizknot

by Liz

E prima oară când încerc să scriu ceva folositor. Dacă în emoții și gânduri siropoase nu-i musai să fiu coerentă, în sfaturi ar cam fi cazul. N-o să reușesc. :)
De ceva ani, să tot fie 4 sau 5, creez accesorii și decorațiuni handmade pe care le vând la târguri sau în magazine online.
Am mulți oameni talentați în jurul meu care, din când în când, mă întreabă cum și unde vând. După atâția ani apar și clienți noi care mi-au văzut pagina de Facebook și mă întreabă cum pot comanda și unde (deși sunt instrucțiuni pe pagina de Facebook la un click distanță). Și, bineînțeles, întrebarea generală și des auzită: “Se poate trăi din handmade?”. Dacă ai încredere în talentul tău și vrei ca munca ta să ajungă la cât mai mulți oameni nu trebuie decât să încerci. Ai toate uneltele la dispoziție.
Am să vă povestesc cum am ales eu să vând și ce reguli mi-am impus ca totul să decurgă ușor și frumos. Nu se aplică strategia mea tuturor dar puteți adopta ce vă ajută.

Online, sunt două mari posibilități să-ți vinzi produsele (și nu mai e cazul să intrăm în detalii gen: produsele să fie lucrate îngrijit, prezentate frumos, fotografii clare, expediate corespunzător și branduite cu etichete și cărți de vizită):
*pe domeniu propriu cu magazin și coș de cumpărături
*pe platforme și site-uri specializate în vânzare de produse handmade, artă și vintage

Variantele astea două nu se exclud una pe alta dar pentru începători îi clar mult mai bine să se orienteze spre site-uri specializate ce oferă posibilitatea de a crea magazin propriu, de a expune și vinde, care au deja comunități bine formate și clienți și vizualizări. Un domeniu propriu cu magazin, oricât de bine face imaginii și numelui pe care vor să îl ridice, pentru începători e o investiție mare, ca să nu zic imposibilă.
Eu am încercat Breslo pentru clienții din România și Etsy pentru worldwide. Și mie a trebuit să îmi explice cineva cum funcționează deși ambele site-uri au descrieri clare (și total diferite).
Am să vă povestesc de Lizknot.
Așa am ales să se numească toate produsele pe care le fac eu. Lizknot. Brățări din noduri, dreamcatchere, cercei, inele, pandante și orice alte accesorii și decorațiuni din ață colorată am inspirația și plăcerea să lucrez.
Mi-am făcut, acum câțiva ani, magazin pe Breslo. Aici se explică foarte clar ce oferă, care este taxa și cum funcționează. Multe dintre reguli s-au mai schimbat în timp pentru că site-ul se adaptează nouă, utilizatorilor.
Și eu încă mai fac greșeli, în special în comunicarea (la mine, greșit minimă) cu clienții. Dar învăț.
Și pentru a vinde dar și pentru a cumpăra de pe Breslo vă trebuie cont. Vă rog să vă alegeți bine numele (username-ul) de la început. Am văzut o mulțime de magazine care se numesc gen gabby65bxx sau cadouri_handmade95. Nu dă bine, asta-i clar.
Regulile pe care mi le-am impus eu, după ceva experiență și ținând seama de durata execuției fiecărui produs și modul meu de a-mi gestiona timpul sunt următoarele:
*tot ce expun este disponibil
*livrez exact produsele expuse, afișate în fotografii
*nu lucrez pe comandă personalizată sau pentru refacere de produs identic (din lipsă de timp și pentru a nu neglija magazinul dar și pentru a păstra originalitatea și unicitatea produselor pe cât posibil)
*nu vând pe Facebook (din ce știu eu, Facebook chiar interzice lucrul ăsta dacă nu e prin aplicații ale platformelor de vânzare) dar îl folosesc pentru promovarea magazinului, produselor și pentru a ține la curent clienții cu promoțiile și produsele noi.
Breslo nu ia comisioane la vânzare sau afișare. Taxa unică, lunară (3,75 EUR / luna). Pot expune câte produse vreau cu 4 poze clare și frumoase la fiecare, din unghiuri diferite sau chiar cum arată purtate (la bijuterii), descriere clară, dimensiuni, culori, materiale folosite și prețul. Și un buton mare ‘Cumpără’ :).
Eu expun spre vânzare pe Breslo (am și domeniu propriu Lizknot.com care deocamdată redirecționează către magazinul de pe Breslo), promovez și socializez cu clienții pe Facebook, trimit prin Poșta Română cel mai des și prin Fan Courier din când în când și accept ca modalități de plată: ramburs, paypal și transfer bancar.

Ah, și nu vă grăbiți. Documentați-vă. Citiți. Sunt o grămadă de articole care vă învață cum să faceți fotografiile produselor, cum să le descrieți, cum să le împachetați, cum să le calculați prețul și cum să vi le promovați.
Nu-i ușor. Nu-i imposibil. E afacere. E muncă. Dar e cu plăcere.

Little darling steps

by Liz

Exersez diverse emoții încercând să mă trezesc și să pun la cale o viață. M-am speriat azi privindu-mi una dintre pisici plimbându-se periculos pe marginea terasei, dincolo de balustradă. În câteva secunde agitam pliculețe de wiskas încercând să o aduc în casă. Mi-a dat mai apoi de înțeles că e cazul să strâng bradul. Îl foșnăia sinistru dându-i jos fundițele.
Ray William Johnson a anunțat ieri că lunile astea oprește showul Equals three. Made me sad. I was enjoying it.
Am văzut și House of Cards, primul sezon, și mi-a plăcut.
Mă plictisesc.
Știu ce-mi lipsește. Cine.
O să-mi treacă odată cu iarna.
O să-mi treacă și iarna asta. Frumoasă.
Azi am învățat că ceața e mișto, că adaptarea e grea și că doar trei oameni au primit mesaje cu ‘mi-e dor de tine’ iarna asta de la mine. Trei e mult. Trei e destul.
Exersez și dragostea sub formă de castronele cu oatmeal&raisins, chinuială cu rânjete la somnul de după-amiază, zeci de minute de probat multe mănuși în magazine primitoare și tăcere confortabilă și odihnitoare întreruptă de exclamații fericite ce dau zâmbet.
—
În altă ordine de idei, în Galați, orașul tată (cum i-a spus Dina cândva și așa a rămas), se-adună iar bloggeri la discuții și băute. Mai multe detalii citiți la Gabriel. Tot la el vă și anunțați prezența. Mi-e dor de BGG. N-am lipsit la nici unul. Începuseră să apară fețe noi. Aici în Cluj n-am văzut nici o mișcare. Încă. Nici SDC. Măcar să pot compara.
—
Deocamdată mai hibernez puțin.

Inner silence

by Liz

Aștept să treacă iarna asta ne-iarnă. N-o simt printre atâtea alte noi în jurul meu. Aerul curat are gust de nectar de piersici iar fumul e din nou cu aromă mentolată. Diminețile sunt târzii și nu atât de revigorante dar cafeaua e întotdeauna bună. Și când o fac eu și când o faci tu. Am ajuns aici și încă nu ne dăm seamă. Eu încă mă minunez.

Mă uit din nou la That 70’s show și râd cu lacrimi. Mă scald într-o lene nemaiîntâlnită de mine până acum dar îs nerăbdătoare cumva.
The onslaught of thoughts. The index finger in front of closed lips is the most widely recognized gesture of silence…
Ex silentio. Cu totul altceva.
My inner silence is not about the absence of sound.

Argumente ce sună mult mai bine în engleză. Îmi caut echilibrul. Mă tratez cu tăcere. Lecţii calme despre Univers.
Lumea e mai frumoasă şi mai caldă când eşti lipit de mine. Mi-e teamă că doar mi te-am imaginat şi mă surprinzi iubindu-mă. Shiva. Prieteni ce doar mi se par a exista. Mi-e frig vindecabil doar de tine. Mâine dimineaţă te trezesc devreme. Flash back. Flash forward. Te îmbraci somnoros şi pleci zâmbind cu tot cu îmbrăţişarea mea. Pe drum mă suni cântând ‘let it snow’. Te-ntorci cu un pomelo îngheţat şi mă măsori aşa înfăşurată în pilota rosie, desculţă-n hol. Te iubesc pe muzică neascultată. Mi-e drag când fugi de gălăgie şi agitaţie şi te ghemuiesti în mine. E aceaşi senzaţie ca atunci când îmbrăcăm acelaşi hanorac, în acelaşi timp.
Încep reconstruirea mea. Îmi dai bucăţi din tine acolo unde crezi că-i gol. Şi nu numai ca să mă întregeşti ci şi ca să mă recunoşti doar tu.
Shut your eyes, shut your mouth, and open your heart.

Now what?

by Liz

Revelionul ăsta m-a luat prin surprindere. A trecut prea repede, nenumărat și confuz. Momentul ăla când te pregătești să pui punct, să numeri descrescător și să țipi lăsând distanță de tot ce a fost ca afirmare că ești pregătit de ce urmează.
Chance or choice?
Am întrebat nerăbdătoare cât mai e și mi s-a răspuns 30 de secunde. Dar undeva în spate cineva își încheia anul mai repede și deja număra 5, 4, 3, 2, 1… La mulți ani!!! Așa că am trecut la îmbrățișat oameni dragi și la pupat obraji roșii și reci în lumina artificiilor văzute de pe Cetățuie. Am uitat de dorință. Am uitat de sărut cu ochii închiși și de incantații magice. Dar mi-am început anul râzând în hohote, cu lacrimi de la atâta râs și ținându-mă de obrajii dureroși de la hlizeală.
La 12 noaptea m-a sunat mama. La 12 jumate m-a sunat tata.
Și-am petrecut dansând, râzând și jucând până la 8 dimineața, Superman style (basically, underwear over the pants).
Prea repede, fără timp să mă gândesc, să promit, să-mi propun sau să conștientizez fericirea.
Now what?
Am cadouri de trimis către casă, am planuri și proiecte și am prea mult timp liber. Și-o așteptare mai puțin.

Mă obișnuisem să mă simt accomplished, conturată și definitivată cumva. Mi s-a destrămat sentimentul ăla. Acum mă simt abia la început cu multe de învățat, multe de citit și văzut, multe de cunoscut și asimilat, multe de ascultat și simțit.
2013 a fost un an bun fără să îmi dau seama cât de bun decât după ce a trecut. Anul ăsta o să-mi iau timp să-mi dau seama ce trăiesc, să-mi conștientizez fericirile și să-mi consolidez cumva optimismul.
Mulțumesc că mă citiți, comentați și susțineți.
Tot anul o să mă găsiți aici pe lizu.ro, pe Lizknot (pentru care 2013 a fost un an de creștere în aprecieri și clienți) și pe facebook unde o să vă zâmbesc strâmb și des din selfies.

I wish you magic!

I wish all of you peace and so much love

by Liz

Vă doresc pârtii cu zăpadă curată, cărucioare de market pline de sticle cu băuturi fine, carduri alimentate, mașini puternice, case calde, frigidere pline, fulare parfumate, tangouri la sentiment, numărătoare inversă plină de optimism, sărut fierbinte la 12 noaptea, îmbrățișări în grup, șampanii pe covor și neapărat un suflet în care să vă oglindiți perfect.

Mi-e teamă să fac rezoluții, să trag linie și să calculez. E de bine. Dar mi-e teamă să nu cobesc. Are viața un mod ciudat de a-ți da peste nas când crezi că în sfârșit i-ai dezlegat misterele. Continue reading →

There may be more beautiful times, but this one is ours

by Liz

La ora 3 și 42 de minute paharului de vin roșu îi lipsește doar o sorbitură ca să fie plin ochi. O dată la câteva ore cineva postează pe Facebook că ninge și eu mă întind și trag de draperie să văd dacă și pe profilul meu. Încă nu.
Herr insistă să mă plimbe prin centrul Clujului la cele mai diverse ore drept pentru care eu îi port fesul moale și călduros. Azi dimineață mi-am băut cafeaua plimbând în geantă un palaneț cald cu mere. Până azi eu habar n-am avut ce-i acela un palaneț. E delicios.
—
Îmi place locul ăsta dar încă îmi caut locul meu în locul ăsta. Și într-un grup. Și-n celălalt. Socially speaking. Herr știe și privește amuzat de pe margine toată semifrământarea asta a mea. Care nu-i tocmai o frământare. Știți cum se învârte pisica sau câinele de vreo trei ori înainte să se așeze colac și să adoarmă pe locul ăla moale și călduros? No, cam așa ceva…
—
În necunoștință de cauză și ca să nu tac, zic: un concurent a exagerat și din cauza lui, Cheloo a exagerat și din cauza lui, tătă lumea exagerează acum. Dacă se dovedește altfel, aș fi nevoită să îl aprob pe Arhi în a-l renega pe Cheloo și nu-s pregătită încă să fac asta. Aș prefera să rămân la a-l ocoli pe Arhi și a-l iubi pe Cheloo.
—
În rest, numai de bine. Zen.