Azi simt în mine amestec ciudat de spumă moale cu gust de nes, cioburi ascuţite de gheaţă fină, zahăr netopit şi prea dulce, gust amar de cafea, răcoare în valuri ca frisoanele, urme lipicioase pe buze şi degete.
 Cred că te poţi bucura cu adevărat de lucruri simple şi fine, fericiri mărunte şi comune doar când eşti privat de ele, când îţi sunt interzise sau când îţi este batjocorită senzaţia. Atunci, ca un făcut, începi să realizezi valoarea lor de fericiri mici şi indispensabile, gustul lor dulce şi satisfăcător şi minunata trecere a timpului umplut de ele. 
 Azi am să te văd în forma unui biscuite vanilat la marginea frappe-ului din capul meu. Azi, cine vrea, mă serveşte moale şi liniştit, cu dâre ude pe obraji, cearcăne mov şi glas şoptit. 
 Lumea bună pleacă să asculte Serj, live, la Sibiu. De ziua mea cântă Korn la Peninsula. 
 Când am senzaţia că viaţa mea se destramă trebuie doar să mă uit în ochii tăi şi să mă asigur că ea abia începe să se ţeasă. 
 Doresc cu pasiune un anotimp, îl cer, îl chem şi îl invoc. M-arunc în el şi-n tot ce poate aduce, în clişeele care l-au făcut dorit, în temperaturi extreme şi presiuni atmosferice, în locuri care-l scot în evidenţă şi-apoi oftez şi spun gata. Vreau următorul anotimp. Şi-ncep să îl invoc. 
 Deja invoc o toamnă curată cu bănci ude şi eşarfe colorate, un bicmen gros cu glugă şi tenişi cu şireturi albe, parfumul tău care se simte cel mai bine în serile răcoroase de toamnă, păr răvăşit de vânt turbat, cafele calde şi cer cu nori negri, furtuni şi zile-n pat cu dragoste.
 Ce nu se vede dar există, ce realizează echilibrul şi-mi ţine viaţa încă mergând, ce ţine tot laolaltă e metafora oribilă numită întuneric. Întunericul din mine. Partea care jigneşte şi ţipă în selfdefence, minte şi trădează doar ca răspuns cu aceeaşi monedă, înjură şi zâmbeşte sadic,  care nu crede în monogamie şi dispreţuieşte sistemul, citeşte zilnic şi cu plăcere Kaos Moon şi îl găseşte plin de adevăruri cu tot cu frazele lui puţin prea vulgare. Culmea e că partea asta nu anulează nici un alt principiu despre sinceritate, pasiune şi nebunie după care am funcţionat până acum, nu creează nici un paradox cu faptul că dragostea e sentimentul pentru care trăiesc, că ciclic ne găsim suflete pereche şi prieteni sinceri şi adevăraţi, că pentru fluturaşii din stomac şi oameni care îmi fac rotiţele să zbârnâie mă încăpăţânez să supravieţuiesc. 
 Luna asta la sfârşit fac 30 de ani. De-abia acum înţeleg.

Inventez. Stau departe de televizor. Citesc puţin. Beau cafea caldă şi ronţăi covrigei vanilaţi. Învăţ diverse. Iubesc. Încerc să fac un plan. Sforăi. Beau bere nefiltrată. Nu mai fumez de mult. Scriu. Îmi caut o pisică. Muncesc. Vreau la munte. Sunt bronzată. Ascult rock. Fac planuri de vacanţă. Plâng la filme. Fredonez Savage Garden la volan. Port cercei lungi şi tricouri ce-mi cad de pe umeri. Mă plictisesc. Azi am plecat fără inele. Mă simt incompletă. De obicei port 7 inele pe 5 din cele 10 degete. Foarte des onix, foarte rar lemn colorat. Mi-e răcoare şi bine. Ieri am mers desculţă până acasă pentru că mi s-au rupt sandalele. Dimineaţă pe birou mă aştepta o ciocolată Milka new limited edition: Milk Cream&Toffee with a Touch of Coffee Essence numită pe scurt Milk C(T)offeee Pleasure. Clar mă cunoaşte. Cunosc inventatorul cubuleţelor de gheaţă cu bucăţele de lămâie în ele. Nu, nu este un om bogat cum s-ar putea crede. Dau prea mult. Câteodată tot. Am întotdeauna în jurul meu bărbaţi frumoşi şi destepţi. Cei mai. Îmi plac oamenii veseli. Fericiţi.  
 Vrei să fii prietena mea?

(tumblr)

 Colecţionez aşteptări şi exersez lipsa de tine. Singurul om care mă înţelege a plecat. În vocea lui caldă azi am simţit plecarea definitivă. Îl aştept înapoi. 
 Bărbatul pe care îl iubesc mă aşteaptă el pe mine. Şi mă asigură că mă aşteaptă în aceeaşi măsură în care îl asigur şi eu că îl aştept. Nu ne mai spunem “te iubesc”. Ne spunem “te aştept”. Şi sună puţin mai intens. Aşteptarea e frumoasă. E sigură. Şi-ar fi perfectă dacă n-ar fi condiţionată de o despărţire prealabilă. Despărţirea de orice fel e urâtă. 
 Vântul de azi mi-a dat migrene. 
 Dina vine, Puf vine, Olteanca a rămas pe malul mării protejată de o brăţară la mână stângă. Tu mă aştepţi departe. Eu n-am direcţie. Fără  voi n-am direcţie şi nici un plan. 
 Promit că după ce îmi vindecaţi voi aşteptările am să plec să vindec şi eu una. 
 Până atunci stau undeva pentru a fi de faţă la ceva, pentru a vedea pe cineva, am răbdare, dau răgaz, păsuiesc, ezit, zăbovesc, las să treacă timpul sperând să sau că, stau în expectativă. 

 Cât de absurd e să spui/gândeşti/crezi fraza: “De azi am să-mi impun să nu te mai iubesc.” Cei ce o gândesc, din acel moment încep să se comporte ca atare (atare este cineva) dar nu să şi simtă. Eh. Fie la ei acolo. 
 Un biscuite absoarbe cafea din a mea cană. Neintenţionat. 
 Cât de neinteresante trebuie să fie vieţile unora dacă fac din a vorbi despre a mea principala preocupare. 
 Ieri dupamiaza, un bărbat m-a trezit blând din somn, m-a plimbat de mână toată faleza, mi-a luat popcorn, ne-am mirat împreună ce crescută e Dunărea şi-am admirat fete în pantaloni scurţi, pe role. Azi dimineaţă am vrut să-l uit.
 Nu sunt făcută să trăiesc singură. Am încredere, devotament, dragoste, fidelitate, prietenie şi sprijin necondiţionat de oferit. Şi oricât am dat greş în trecut oferindu-le, oricât aş fi greşit persoanele asupra cărora am revărsat sentimente nu o să mă răcesc niciodată, nu o să încetez a le oferi. Pentru asta trăiesc. Poate şi pentru că toate astea eu le-am primit înapoi şi ştiu cum e să le primeşti, ştiu cum e să aibă cineva încredere totală în tine, să-ţi fie devotat şi să fie acolo oricând ai nevoie, să te iubească. Şi sunt şi am să fiu mereu persoana asta pentru cei care merită. Câteodată insist să cred chiar şi în oameni care m-au rănit.
 Nu trag de nimeni, nu cer şi nu caut pentru că am încredere în ce pot oferi. Şi cei ce sunt lângă mine sunt pentru că aşa vor. 
 O bârfă din invidie se simte şi la urmă ţi se-ntoarce. Acceptă înghiţind în sec, transformă-te în cineva mai bun, fii sincer şi iubeşte. Timpul o să vă dea palmele pe care le meritaţi când scoateţi inepţii gratuite. 
  Sunt curioasă dacă-mi programez o săptămână de odihnă acasă făcând brăţări, în Geenie pe canapelele din mansardă sau ascultând rock în căşti ascunsă sub o umbrelă neagră cam ce-o să iasă de fapt. 

În rest numai de bine. Mă odihnesc în tine.  

“azi am poftă de dragoste leneşă şi tandră… de zâmbetul tău somnoros… de ciupit 3 corzi de chitară… de fumat, culmea de fumat, …de mângâiat uşor un zâmbet ca al tău… de plâns încet de fericire… de clipit des la lumină… de vegetat în braţele tale până se-nsereaza… Azi am poftă de glasul tău.
Şi parcă prea intens doresc să te văd azi păşind leneş pe covorul pufos… cu talia lăsată într-o parte… cu buzunarul rupt şi alb, cu trei şuviţe atârnate-n ochi… cu zâmbet tăcut şi diabolic… cu dragoste-n priviri…” (25 august 2008)

De ieri mă scald în stare mov. Aseară am privit ore întregi într-un punct fix mestecând absentă într-un borcan cu dulceaţă de nuci verzi. Două nopţi la rând am condus prin oraş o maşină care nu este a mea. Când apăs pe butonul mouse-ului, la fiecare click ţâşneşte cafea. Pentru că am vărsat toată cana pe el. Împart haotic bucăţi din mine bărbaţilor din viaţa mea. Unul mă strânge în braţe, unul mă aşteaptă cu cafeaua dimineaţa în stradă, unul e prins în examene şi nu-şi aude telefonul, unul e plecat într-o zonă unde lumea îl crede din Maramureş, unul m-ascultă şi când nu vorbesc şi înţelege ce spun, unul mă iubeşte, unul mă duce la concerte. Sunt mai puţini de-atât şi îşi amestecă aceste atribute între ei.
 Mă fascinează femeia brunetă de la departamentul comercial Rds-Rcs. Mă fascinează femeia aia şi habar nu am de ce. Aş privi-o ore întregi.
 Momentul perfect să te îndrăgosteşti este acum.
 Pe acelaşi sistem cu pisica movica care observă “cu atenţie că de când e vacanţă oamenii din metrou şi autobuz sunt mai urâţi” eu observ că de când e vacanţă oamenii din oraşul meu sunt mai frumoşi. De aici putem concluziona că în vacanţă oamenii frumoşi migrează din oraşul pisicii în oraşul meu?
 Nu pot să merg la Peninsula şi să văd/ascult/prizez Korn de ziua mea. Prieten bun se căsătoreşte şi are nevoie de privirea mea ca să se convingă că face o greşeală drept urmare mi-a dat cel mai important rol în toată nuntă lui. În compensare o să mă las convinsă să merg la Serj. Pentru mine nu se compară dar spectacolul va fi în bucuria de pe faţa ta.
 Rochiile lungi cu spatele gol şi falduri diafane mi se par extrem de senzuale. Îmi doresc zilnic. Rochii şi purtătoare.
 Un domn zâmbitor şi cu pălărie de paie, azi, mi-a adus o îngheţată la schimb pentru o piesă de plastic de pus la plasa de ţânţari. Atât. Şi emoţia!

 (foto)

Mă alint. Camere înalte şi răcoroase. Îţi stă bine când bei cafea… ai un aer sofisticat şi serios. Dacă tu vreodată ai putea avea aer sofisticat şi serios, îl ai când bei cafea… Îmi place că am lăsat salteaua pe jos, şi pernele întinse pe parchet. Camera asta arată a noi de la primul colţ de poster până la lampadarele de hârtie, de la primul sunet de talgere atinse din greşeală până la ultimul mieunat alintat, de la prima aromă de parfum bărbătesc până la mirosul cafelei fierbinţi…
Am coborât cât erai în duş şi ţi-am luat covrigi calzi şi biscuiţi înveliţi în ciocolată. Părul meu e ud de la ploaie, părul tău e ud de la duş.
Propun să nu ieşim din casă până luni. Propun să lenevim la filme, să ne iubim puţin mai intens din cauza ploii şi să gătim mâncăruri cu denumiri bizare. Acum îmi cânţi întins pe podea privindu-mă cu capul înclinat…

 (foto)

Azi e frig şi nimic nu mi-a ţinut de cald. Ce faci când omul pe care îl iubeşti nu ştie să fie iubit? Oftezi. Prietenului cel mai bun. Ce faci când prietenul cel mai bun nu ştie să fie prieten foarte bun? Oftezi. Unui om obişnuit să te vadă oftând. Obişnuit să te iubească oftând. Ce faci când omul obişnuit să te vadă oftând îţi promite să te convingă că ştie să fie şi iubit şi prieten? Nu-l crezi şi te întorci oftând la iubitul tău care nu ştie să fie iubit şi la prietenul tău care nu ştie să fie prieten.  

 Eu n-aş mai vrea prieten bun. Eu n-aş mai vrea iubit. În câte o fantezie clişeu, şi-aş fi ipocrită să nu recunosc, îmi transform prietenul în iubit şi iubitul în prieten.  Se întâmplă când nu pui reguli şi crezi că viaţa poate fi frumoasă, simplă natural. Oh, no, Maurice, you look so stupid, Maurice!   Dacă eşti iubitul meu, nu încerca să fii prietenul meu. Dacă eşti prietenul meu, nu încerca să fii iubitul meu. Nu iese! Asta nu înseamnă că un singur om nu poate acoperi nevoia de iubit şi prieten pentru o viaţă întreagă. Poate. Dar de la început.  Repetă după mine: Nu-mi pasă!!  
 Cu femeile nu se întâmplă niciodată aşa. Eu mă apuc din nou de iubit femei. 

 Mi-e poftă de hotdog. Există în Galaţi un loc unde se poate mânca hotdog?
 Nu înţeleg cum la un event Metallica în Scena Cafe să vină doar 8 oameni. Eu şi 7 băieţi cu părul relativ lung. Un event la care s-au proiectat concerte Metallica, s-a băut tequila din partea casei şi bere din partea lui Blizz. Cum să vin doar eu cu 7 băieţi?? Doar 8 oameni din oraşul ăsta ar participa la un event Metallica? Exact atâţia au participat. Încă 8 n-au avut cum să ajungă şi alţi 8 nu ştiau de event. Clar.
 Îmi doresc o maşină de cusut, o braţară pentru gleznă şi un inel pentru picior, şlapi şi să mă bronzez. Toate de ziua mea. 
 Mi-a fost azi frig şi vânt. Frig şi vânt bun cum îţi este de obicei dimineaţa la răsărit pe malul mării. Frig şi vânt bun.
 M-am gândit la toate maşinile pe care le-am condus. O să scriu într-o zi despre ele. M-am gândit la toate pisicile pe care le-am crescut. Despre ele am scris. 
 Brăţări negre şi cercei din cerculeţe. Pentru târg.