Un pad şi un tricou frumos având-o ca mândră proprietară pe Alice.
Până şi House pare mai fericit purtat de-o tânără aşa frumoasă. Tricou
şi pad marca GonZo, produse de mine şi folosite de Alice.
O sobă, un laptop, o pisică şi-un filtru de cafea. Azi am o stare mai ciudată decât în alte zile. E de la frig, cu siguranţă. Nevoia de retragere departe de toţi şi toate spre canapeaua roşie şi pătură pufoasă persistă. Deşi un gol răutăcios nu lasă o stare de visare să facă toată retragerea posibilă. Azi pentru prima data nu am putut visa şi-n locul subiectelor ce-mi dau vestita stare de visare am simţit doar gol. Întradevăr e mult mai rău decât încătuşarea simţită atunci când visele ţintesc realitatea. E mult mai rău să nu visezi deloc. Lipită de o soba, azi, voi încerca să răspund întrebărilor literare primite de la richie. Chickchating cu Dina sau ascultând 50 Ways to Leave your Lover cantate de Paul Simon pe blogul lui codro mi-au dat stare de bine. Şi piesa zilei azi revine tot gustului fin al domnului Cristian Ciofu Savin’ Me tot de la Nickelback…
Şi n-are rost să menţionez discuţia acaparantă având ca temă principală un zâmbet splendid şi-o trăire. Ambele renegate şi nerecunoscute.
Şi-apoi mai menţionez cum s-a umplut a mea împărăţie de aer tânăr şi frumos când a intrat aici nimeni altul decât Pufy urmat îndeaproape de-o tânără domniţă cu unghii roşii, păr şaten şi ce vorbea în şoaptă. Şi dau la schimb a mea poveste despre cum am invidiat-o pentru-o altă poveste dintr-un birt să-i spunem… da… povestea fericirii dintr-un birt… sunt ferm convinsă că o s-o primesc!
Iată că filtrul de cafea ştie să facă ceai fierbinte.
Category Archives: FILME MUZICA si CARTI
Musical Mood
Candva aflam de pe blogul lui richie ca Jared Leto si canta bine pe langa faptul ca poate arata “extra cute” in cateva filme vizionate si ceva pictoriale in revistele pentru femei. Am desconsiderat informatia. Si din aceasta cauza am fost surprinsa placut azi, ascultand “A Beautiful Lie” a celor de la 30 Seconds to Mars, formatie al carei solist este. Premiile MTV m-au convins sa ascult si sa vizonez videoclipul. Imi place. Mult. Premiul Rock Out de la MTV Music Awards 2008 si new entry in preferintele mele. Am fredonat azi continuu. O recomand. Si o dedic! ‘Cause this is just a gaaaame…
Lie awake in bed at night
And think about your life
Do you want to be different?
Try to let go of the truth
The battles of your youth
‘Cause this is just a game
It’s a beautiful lie
It’s the perfect denial
Such a beautiful lie to believe in
So beautiful, beautiful it makes me
It’s time to forget about the past
To wash away what happened last
Hide behind an empty face
Don’t ask too much, just say
‘Cause this is just a game
(Oh Oh
The end of the world)
Everyone’s looking at me
I’m running around in circles, baby
A quiet desperation’s building higher
I’ve got to remember this is just a game
(So beautiful, beautiful
It’s a beautiful lie
So beautiful, beautiful
It’s a beautiful lie
So beautiful, beautiful…)
Saturday Musical Mood
U2 – With Or Without You
See the stone set in your eyes …. see the thorn twist in your side
I wait for you
Sleight of hand and twist of fate… On a bed of nails he makes me wait
And I wait without you… With or without you… With or without you
Through the storm we reach the shore… You give it all but I want more
And I’m waiting for you… With or without you… With or without you
I cant live… With or without you
And you give yourself away … And you give
And you give yourself away
My hands are tied… My body bruised, he’s got me with nothing to win
And nothing left to lose
And you give yourself away … And you give
And you give yourself away
With or without you… With or without you… I cant live… With or without you
E de la Dina pentru mine… leapsa…
În care … eu trebuie să spun ce-aş fi dac-aş fi. Şi mi-e ciudă că nu pot fi originală. Păi dacă iau de la Dina jumate din răspunsuri şi de la Flo (dunno who are you but loved your answers) jumate… deja ştiu ce-aş fi dac-aş fi!
1. o piesă de îmbrăcăminte: tricoul negru şi uzat care a rămas la mine şi care tot îmi pare că păstrează forma şi parfumul tău… şi mă reprezintă…
2. o pereche de încălţăminte: bascheţi/tenişi (no doubt)
3. o bijuterie: clar braţară din aţă… din acelaşi motiv…
4. o carte: sigur aş fi un sf, nu mă omor după genul ăsta… dar sigur aş fi citită numai de oameni inteligenţi, nebuni şi ciudaţi … aşa-mi par mie oamenii pasionaţi de sf-uri…
5. un artist: Lars Ulrich (copy paste de la Flo) ce fain ar fi!… nu … cred c-aş fi jalnică să fiu Lars, el e bine cine e… poate un Cobain în viaţă…
6. o melodie/piesă/cântec: “Chasing Cars” – Snow Patrol, spuse una; Bathory – The woodwoman spuse cealaltă… păi şi mie ce îmi mai rămâne? Mă alint… vreau să fiu Kryponite a celor de la 3DD ca să evit înstinctul de a spune Feeling Good – Muse
7. un film: aş fi un DVD vechi cu “The Shipping News”
8. o ţara: Franţa
9. un oraş: hmmm… un oraş de la noi aş fi Bucureşti pentru că sunt Bucureşti… :)
10. un obiect: o clepsidră cu nisip mov
Şi aş mai fi probabil un suport pentru o lumare parfumată, o cană de cafea, o cutie de lemn cu lăcăţel, un autobuz de jucărie din tablă veche şi ruginită, o cutie de chibrituri goală, o piatră albă de pe malul Putnei, un beţişor fosforescent, o scrisoare de dragoste răscitită, o insignă neagră, o bilă de bowling şi o “movin’ melodie” de pe un album vechi…
Şi vreau să ştiu ce-ar fi de-ar fi: Richie, Cip, O cafea tare, Elena şi tu, da, cu tine vorbeam!
His Blueberry Nights…
Pe de o parte pentru că am încredere în recomandările lui tezeu şi pe de altă parte în urma unor coincidenţe mici şi drăgălaşe am reuşit să văd şi eu My blueberry nights.
Frumos tare filmul… l-am văzut relaxată, sâmbătă, întinsă pe o canapea roşie şi moale…
Şi deşi tezeu spune că e o poveste de acceptat trecutul şi de păşit cu încredere în prezent… şi tot el spune despre film că cei doi îşi povestesc trecutul şi îl diseca într-o noapte ce va fi începutul unui fel de pasiune, eu îl contrazic… şi o fac forţată de senzaţii… pentru că cele mai puternice date de film sunt contradictorii părerii lui… (şi pentru că îmi place ideea să îl contrazic pe tezeu)…
Poveştile ating pentru că sunt defazate toate… toate emoţiile şi pasiunile sunt defazate reciproc… nu ştiu cum să zic altfel… toate poveştile prezentate se întâmplă şi primesc reacţii de la personaje pe rând şi când nu trebuie… şi ei descoperă spontan şi-atunci toate astea. Toţi înafară de Ea nu reuşesc să se rupă de trecut decât forţaţi de împrejurări urâte. De fapt nu cred ca reusesc nici dupa tot ce li se intampla. Pentru El şi Ea nu-i momentul potrivit deşi-i plăcut ce simt… pentru El şi fosta lui Ea iarăşi nu se suprapune emoţia momentului trecut sau prezent… pentru Sue Lynne şi al sau bărbat acelaşi lucru, pentru încrezătoarea Leslie şi al sau tată prea târziu…
El şi Ea comunică frumos DAR nu-şi vorbesc foarte mult, spun lucruri vagi şi se înţeleg fără a diseca subiectele foarte tare. Îşi înţeleg privirile şi emotile îşi consolează reciproc dezamăgirile. Nu au şi nici nu cer amănunte reale şi concrete pentru că nu au nevoie de ele.
Şi cred că mi-a plăcut filmul pentru că-mi doresc la prima dezamăgire să mă aştepte şi să mă servească la bar un Jude Law rebel şi frumos, pentru că mi-a plăcut brăţara cu amulete a lui Leslie şi acum o port şi eu pe-a mea, mi-a plăcut Lizzy repetat de multe ori în film, mi-a plăcut muzica şi lumina filmului, culoarea mov a afinelor, căciula împletită a Ei, brelocul lui de la chei şi brelocul ei de chei…
Mi-a plăcut sărutul lor… si cel furat si cel impartasit…
My musical mood…
Am descoperit-o la Fata din Pom pe blonda Duffy… si ma obsedeaza since…
Inchide ochii, ascult-o… apasa play din nou… citeste versurile… apasa play din nou…
Duffy – Mercy
Yeah Yeah Yeah
I love you
but I gotta stay true
my morals got me on my knees
I’m begging please stop playing games
I don’t know what this is
but you got me good
just like you knew you would
I don’t know what you do
but you do it well
I’m under your spell
You got me begging you for mercy
why won’t you release me
you got me begging you for mercy
why won’t you release me
I said release me
Now you think that I
will be something on the side
but you got to understand
that I need a man
who can take my hand yes I do
I don’t know what this is
but you got me good
just like you knew you would
You got me begging you for mercy
why won’t you release me
you got me begging you for mercy
why wont you release me
I said you’d better release yeah yeah yeah
I’m begging you for mercy
yes why won’t you release me
I’m begging you for mercy
you got me begging
you got me begging
you got me begging
Mercy, why won’t you release me
I’m begging you for mercy
why won’t you release me
you got me begging you for mercy
I’m begging you for mercy
I’m begging you for mercy
I’m begging you for mercy
I’m begging you for mercy
Why won’t you release me yeah yeah
Tonight…
.gif){kind=avatar}
She never took the train alone
She hated being on her own
She always took me by the hands
And say she needs me
She never wanted love to fail
She always hoped that it was real
She’d look me in the eyes
and sayed believe me.
And then the night becomes the day
And there’s nothing left to say
If there’s nothing left to say
Then something’s wrong.
Oh tonight, you killed me with your smile.
So beautiful and wild so beautiful and wild.
And as the hands would turn with time
She’d always say that she was my mine
She’d turn and lend a smile,
To say that she’s gone.
But in a whisper she’d arrive
And dance into my life.
Like a music melody,
Like a lovers song.
Through the darkest night
Comes the brightest light.
And the light that shines
Is deep inside.
It’s who you are.
Oh tonight, you killed me with your smile.
So beautiful and wild, so beautiful.
Filmul cărţii sau cartea filmului
Am citit Vălul pictat de Somerset Maugham. L-am terminat şi l-am mai citit încă o data. Răscolitor. L-am citit cu figura clară în minte a lui Edward Norton care face un rol fantastic în ecranizare.
Nu e nimic de povestit despre acţiunea filmului sau cărţii. E o poveste clasică de dragoste în raport cu societatea, familia, muncă, istoria, mentalitatea… whatever. Iubesc pe rând, trădează, rănesc, răzbună şi iar iubesc.
Americanul John Curran care a regizat filmul a păstrat din carte tot… inclusiv pulsul şi vibraţia. Cartea are un anumit ritm, o frământare în privirile şi minţile personajelor unde sentimentele se văd şi se aud cum se transformă radical… emoţii simple devin pasiuni, sacrificii puternice induc iubirea, ură profundă dispărând sub dragoste întinată. Şi totuşi un plus filmului îl dau pentru un sentiment adăugat. Finalul cărţii te lasă să crezi că nici moartea lui nu prea a schimbat multe în inima ei pe când în film intenţionat i s-a picurat un pic mai multă dragoste-n priviri ei, mai multă mândrie în prezentarea copilului lui, mai multă seninătate calmă spre viaţă viitoare fără el…ce vine doar din acceptare şi dragoste. Cartea nu mi-a dat aşa ceva.
Şi totuşi mi-a dat iubire-adevărată, credinţa, sacrificiu şi iertare, trădare şi orgoliu, tensiune palpabilă, emoţie, sensibilitate, filozofie despre viaţă şi valorile ei, pasiune mai clare şi cu ecou mai mare-n mine decât filmul.
El o iubeşte şi din asta îşi ia puterea. Ea îl urăşte şi caută pasiunea tradandu-l. Ea evoluează de la ignoranţă şi superficialitate mofturoasă la înţelegerea completă a vieţii. Şi iubirii lui. Prea târziu.
Carte foarte bună, ecranizare superbă pentru imagini, muzică, actori, sentimente. Intens(a) şi fascinant(a)! Film şi carte.
patru cărți, trei autori și-un film
Mi se pare că e liniște și pace… dar cred că eu am impus liniștea și pacea asta ceea ce nu poate fi rău…
Azinoapte am căutat lumina lunii, mi-am sprijinit coatele de pervaz și bărbia în palme și am respirat aerul curat și răcoros după ploaie, mirosul ud de flori de tei și aroma scuturată a crinilor din grădina de la parter…
Azinoapte m-am jucat cu stele sclipitoare și m-am bucurat până mi-am dat seama că erau avioane pline cu oameni în drum spre destinații necunoscute mie, și-apoi mi-am închipuit că niște licurici roșii și mari fac bungie-jumping de la ferestre până am realizat că erau capete de țigări aruncate aiurea în grădini…
Azinoapte am adormit cu fereastra deschisă și am dormit bine…
Cafeaua m-a înviorat și mi-a adus o carte în mână: Nopți Orientale 1 de Zully Mustafa. Citisem “Strugurii s-au copt în lipsa ei” și mi-a plăcut mult, și am citit-o repede și ușor pe un șezlong la mare, și aș reciti-o oricând pentru senzație… Îmi place N.O., e erotică, e la fel de ușor de citit și e extrem de sinceră. Cred că povestește frumos ce a trăit sau și-a dorit foarte mult să trăiască ca și experiențe erotice și le povestește așa de frumos și adevărat încât oricine, care este mândru de propria sexualitate, se regăsește ușor în diversele ipostaze sau în dorința de a le trăi! Și nu sunt povești cu sex pentru că nu folosește nici un cuvânt care să jeneze ci doar inspiră și te lasă să-ți imaginezi ce se întâmplă mai departe singur…lasă loc și de dorințele și fanteziile tale…
Și mai e un element care mă apropie de autori înafară de faptul că încerc să mă regăsesc în poveștile și eroii lor: referire la o altă carte, un alt autor sau film care m-a impresionat în același mod…
Citind Nopți orientale, imagini și senzații se perindau fără contur, fantastice, așa cum trebuie iar referirea la “The Dreamers” i-a dat senzației conturul care mintea-l caută(și dacă nu știți despre ce vorbesc ar trebui să vedeți ”’Bernardo Bertolucci’s bizarre and fascinating ‘The Dreamers”’ care mie mi-a plăcut mult)
Demult… de fapt nu foarte demult… acum un an sau mai bine de un an am citit prima carte care mi-a căzut în mână de Gabriel Garcia Marquez și anume Toamna patriarhului. Poate am avut nenorocul să fie exact asta primă carte a autorului care să o citesc și am avut aceeași părere că aceea a majorității… am citit încet, greu, repetând pagini întregi, căutând începutul frazei sfârșitului de capitol să realizez că e la începutul capitolului. Nu neg, i se vede geniul în fiecare figură de stil și în complexitatea poveștii și portretelor dar cred că mă marca la fel de mult dacă era “scrisă mai ușor de citit”(n-am știut cum să spun mai bine citibilă poate), și faptul că m-am chinuit să o citesc o lună întreagă deși e cât codul rutier de groasă, mi-a rămas în cap parcă am citit-o ieri… și poate aici e mână domnului Marquez…
Și uite așa citind acum vreo luna parcă De ce iubim femeile a lui ,binenteles, Cărtărescu… referirea la scena vacilor păscând în balconul palatului prezidențial mi s-a părut firească și proaspătă în minte și a fost și primul moment în care am fost mândră că am citit Toamna patriarhului…
Încă aștept să-mi cadă în mână Un veac de singurătate și Dragoste în vreme de holeră să mă inspire atât de mult ca și pe alții… 
un film ca un vis…
HBO mi-a facut azi la cafeaua prelungita o surpriza placuta… mi-a reamintit o senzatie veche de cativa ani…
Un film calm, lent… plin de dragoste si priviri…juraminte si sacrificii… imagini de vis si ritualuri… oameni frumosi si actori celebri…exotic si lacrimogen atat cat trebuie… o legenda veche si o iubire interzisa… o reteta a succesului care a functionat teribil si pentru filmul asta placut de urmarit si de echilibrat starea de spirit… inca ruleaza la HBO…