(foto)

 Mă agit efervescent cu scop final liniştea. Cad moale în poveşti de dragoste inventate de alţii. Mă bucură gândul că există oameni pentru care aş face orice. Mă bucură că senzaţia durează de ani de zile. Anii noştrii. 
 Buricul inelarului meu sângerează fin pe câteva taste. O zgaibă. Sau semn de bună purtare cum spune mama. 
 Oraşul e plin de amintirile noastre. Ziua de azi mi-a reînviat vara din mine. Ne-am luat la revedere de la bănci, oameni, cafenea şi lumina de-nserat, poster, meniuri şi ţâşnitoarea cu apă din centru, drumul de lângă oglinzi, “nespălata” spălată de peşti şi parcul cu magnolii. Ne-am luat la revedere de la noi cei de vara trecută cu zâmbetul verii ce vine. 
 Porţi în zâmbetul pentru mine şi în felul în care mă priveşti toate iubirile mele trecute, prezente şi viitoare împrăştiind gânduri confuze în jurul nostru. Şi e meritul tău şi meritul nostru că absolut nimeni nu s-a întrebat până acum care e viaţa mea înafara ta. Lumea s-a mulţumit să ne identifice unul cu altul şi unul prin celălalt. Superficial, frumos, deplasat sau indiferent. Nimeni nu mă cunoaşte înafara ta. Nimeni nu mă cunoaşte înafară de tine. 

Am obosit. Sau mă toropeste soarele ăsta de primăvară vară. Mi-am petrecut sfârşitul de săptămâna citind o carte A treisprezecea poveste Diane Setterfield şi făcând semne de carte din aţe colorate pe un scaun de camping, pe marginea unei bălţi. Într-un pahar am trei bujori. Boboci. Aştept să le înflorească parfumul. Mi-e dor de linişte, de mare, de tine şi de noi. Atât.

Lecţia de muzică a funcţionat. Am primit melodii pe care le ştiam şi iubeam (puţine), melodii pe care le-am ascultat cu plăcere dar şi melodii mindblowing. Pregătesc postul în care vă spun ce şi cum m-a impresionat şi ce obsesii muzicale mi-aţi dat. Până atunci fac brăţări şi semne de carte pentru voi.  Pentru fiecare dintre voi. Să le purtaţi, oferiţi, folosiţi.
 
 Fac taguri şi tricouri pentru un event. Flex 4 Launch Event mai exact. O să fiu acolo vineri dupămiază.  Scena Cafe.
 
 Azi vreau acasă. Am starea de lene alintată în care vreau să mă uit la filme, să mănânc salată verde, să beau vin roşu şi să brăţăresc. Singură. Cu pisica (pentru care sunt babysitter două zile) neagră a Simonei torcând întinsă pe covor şi lampa cu ulei parfumat arzând. Să ascult iar muzică de la voi şi să inventez modele de semne de carte pentru cei pe care nu-i cunosc şi să potrivesc culori bizare pentru cei pe care îi cunosc. Vreau să uit, să visez şi să lenevesc. 

Sunt dimineţi ce-mi dau dorinţe clare şi în amănunt. Azi mi-am dorit să lenevesc pe o verandă ce dă la mare. Şi casa să miroasă a tine, plină de zgomote ce îmi permit să mi te imaginez cotrobăind diverse locuri. Hamace inodate şi tăvi vechi de inox pentru căni mari pline de cafea, şaluri împletite, groase şi colorate şi privirea ta de bună dimineaţa. Tuşeşti încet şi-ai pielea de găina de la frigul răsăritului.

 

 Am chef să repetăm al nostru ritual de dezmeticire din somn când eu îţi pipăi ochii, buzele, urechile, îmi trec mâinile prin părul lung şi-mi îngrop faţa în el, bărbia, nasul, gâtul… şi mă opresc când îmi şopteşti: Bună dimineaţa… sunt aici, lângă tine!

 

 Din cauza imaginilor din capul meu azi când mă uit la tine văd tu, privirea, te iubesc-ul, veranda, casa, şalul, cafeaua, hamacul şi marea .

(foto)

 Dramele nu-mi plac. Concluziile da. Mă simt fericită şi cu stare de călătorie. Plec. Şi de-abia aştept să mă întorc săptămâna viitoare, s-o iau pe Ale de o mână şi să ne pierdem o zi întreagă prin parcurile şi barurile din oraş, să râdem cretin de glume şi priviri, să tăcem tensionat minute în şir când n-o să pot să îmi abţin un “iartă-mă”, să zâmbim sincer când explicaţiile ne scapă de bănuieli. O zi întreagă o să facem schimb de secrete preţioase ce de fapt le ştiam amândouă dinainte. 
 Câteva zile de odihnă o să treacă repede dar o să-ncerc să-mi prelungesc senzaţia de concediu căutând prin Galaţi urmele Dinei şi o să sper că o să am timp de o îmbrăţişare şi “Lizucă” şoptit cu glasul ei subţire şi alintat înainte să o pierd Bucureştiului.
 Şi ca întotdeauna când totul se linişteşte apare Simone, frumoasă şi fierbinte cu-o viaţă ce eu o văd simplă şi cochetă şi ea o vede complicată şi greoaie. Şi-o să stau iar cu capul în braţele ei şi-o să-mi povestească accentuând seducător “ş”-urile. 
 Mă mai gândeam că toată săptămâna viitoare fiind vacanţă am toate şansele la o seară gălăgioasă într-un bar rock mângâind o Pisică Movică.

 Şi da, relaţiile mele cu femeile pe care doar eu le cunosc sunt bizare.  

 

(foto)

 Iowa dă stare de priviri vulgare. Dau zâmbete pe ochi frumoşi. Muşc blând din fruct de kiwi dulce. Dansez turbat. Mâine voi fi rea.  Relax… it’s over, you can never leave! Respiri prea greu. Clipeşti cu subanteles. Excese de putere. Atingerea e apăsare, sărutul, supt şi te iubesc-ul, ţipat. Priveşti de jos în sus şi-aştepţi să pun un lacăt, să trag obloanele şi să înnebunesc. Eşti frumoasă… Ştiu.